Se afișează postările cu eticheta hand made. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta hand made. Afișați toate postările

marți, 9 iulie 2019

Cufărul cu amintiri






De când mă știu ”colecționez amintiri”. Agende în care lipeam fel de fel de bilete de prin excursiile în care am fost, note de plată de pe vremea studenției când eram ospătăriță și cel ce avea să-mi devină pentru 5 ani logodnic îmi lăsa mesaje pe ele, carnețele cu numele colegilor mei din școala general și numerele lor de fix :)) sau poze dragi mie. Am până și pliculețe de zahăr și de ceai de pe la hotelurile din Israel, șervețele din avionul cu care am zburat pentru prima dată în viața mea (Muset, îți amintești? :))))))  ), biletul de la spectacolul de balet Lacul Lebedelor din Odessa sau biletul de intrare de la Stonehenge.
Chiar acum vreo 3 luni am dat de caietul făcut cu primele texte publicate de mine în calitate de reporter. Au trecut 12 ani de atunci. Le decupam seară de seară din ziar și le lipeam toată mândră, trecând data publicăriiîn dreptul fiecărui text. După vreo 10 zile de ”lipeli”, m-am cam lăsat păgubașă. Am mai adăugat prima mea deschidere (textul principal de pe prima pagină a ziarului) și cele mai wow anchete, preluate ulterior de presa națională. Și acum mă uit cu nostalgie peste ele.
”Colecționează amintiri, nu lucuri” este fraza cu care am crescut. Așa se face că toată copilăria mea am petrecut-o la țară și am mii de amintiri din aceea perioadă. Vă pot spune ce tâmpenii am făcut cu Adina ”a lui Chițiga”, dar în niciun caz nu țin minte dacă teneșii cu care eram încălțată valorau la vremea respectivă ceva sau erau doar chinezării. Știu că ne distram grozav la discoteca satului sau la cele din Bârlad, dar habar nu am cu ce mă îmbrăcam la vremea respectivă. Știu doar că spray-ul FA era în mare vogă. Aveai FA, erai cineva. :)))))))
 MULȚUMESC Domnului că am fost generația care a crescut fără telefoane mobile, tablete și alte gadgeturi. Noi am fost cei liberi. Dar să revenim ...
Ideea cufărului mi-a venit în minte încă de când eram copil. Voiam să strâng în el cele mai de preț amintiri, dovezi ale unei copilării reușite. Cufăr nu am avut, dar cutii cu toate cele, da. Și încă multe, până a intrat mama în ele și a făcut o curățenie lună. ”Aduni toate tâmpeniile!”, mă certa mereu. :)))) Și chiar adunam.
Anii au trecut, eu am crescut iar cufărul a dispărut din peisaj. Asta până când l-am cunoscut pe cel mai minunat bărbat din viața mea. Din momentul în care l-am văzut prima dată, mi-am dorit să-mi pot imprima pe piele până și mirosul lui. Orice făcea, îmi doream să pot transforma totul într-o amintire. A! Dacă nu v-ați prins, vorbesc de puiul meu de om, băiețelul meu de un an și nouă luni.

Cufărul a fost cadoul meu când a împlinit un anișor și am adunat în el tot ce am considerat eu mai de preț: pozele din primul lui an de viață (vreo 800 😅 ), costumașul de la botez, lumânarea, cărticica primită de la nași în care el este un super erou, primii lui papucei, primul pampers cumpărat de mine, costumașul purtat când a fost scos din mir, sau cel când am fost externați amândoi din spital, prima poză făcută de o prietenă dragă nou din primele lui secunde din viață și imprimată 3D pe lemn de la altă prietenă  de suflet, ce a ales de pe tăviță la moț, hăinuțele de la moț, poza preferată cu el și buni, prima lui jucărie și cele mai îndrăgite jucării, biletul când a fost prima data la grădina zoologică, figurinele de pe tortul de la 1 an, albumul bebelușului, prima suzetă pe care a tocito la propriu, șuvița de la primul lui tuns, globul lui personalizat de la primul Crăciun și muuuuuulte multe altele că aș putea continua până mâine.



 
 

 

 







      


Primul an din viața lui am stat nedespărțiți. Și când spun nedespărțiți, spun că am stat 24 de ore din 24 împreună. Singurele momente în care eram separați erau cele în care el dormea în pătuțului lui în dormitor iar eu în living, epuizată până la pământ. Nu-mi aduc aminte să fi făcut vreodată baie singură în cele 365 de zile și și nici să dureze mai mult de 5 minute. Așa se face că am fost prezentă la toate momentele importante din viața lui: când s-a văzut accidental pentru prima dată în oglindă, prima îmbrățișare, când a făcut primii pași, primul cuvânt, când a mers singurel prima dată, când a mâncat prima dată mâncare solidă, prima dată când a strigat-o pe Dodo (câțelușa noastră) pe nume, când a mâncat pentru prima dată singurel. Nu am ratat nimic și mulțumesc Domnului pentru că orice mamă, și orice părinte dealtfel, știe că astfel de momente sunt UNICE în viață. Odată ce le-ai ratat, nimeni și nimic nu ți le dă înapoi și nici nu ai cum să trăiești sentimentul din povestiri.

 

 

 


Ei bine, toate aceste moment au fost imortalizate fie în poze fie pe cameră și toate au locușorul lor în cufărul cu amintiri care cuprinde emoțiile și trăirile unui an de zile. Primul lui an de viață. Cutia este pusă bine, bine și urmează să ajungă la băiatul meu când va deveni și el tătic. Sunt sigură că impactul va fi grozav pentru că tind să cred că-mi seamănă leit și știu că va aprecia enorm de mult un cadou venit din suflet cu o valoare sentimental de neprețuit. M-am gândit inițial să fie cadoul lui pentru când va face 18 ani, dar dacă va fi un rebel insensibi, nu mă risc. :)))))

Pentru cei care vor să știe, cufărul l-am comandat de la Anca, o brașoveancă găsită pe Facebook în urmă cu ceva ani când căutam să fac un cadou mai deosebit. Culmea că este și vecină de cartier cu mine în Brașov. Pe Anca o găsiți AICI. Vă las mai jos să vedeți ce minunății am mai comandat de la ea. 










vineri, 25 mai 2018

Papion chic pentru al meu bebe mic



Pe Andrei îl știu de ani de zile. L-a cunoscut pe când eram studentă și lucram ospătăriță la o cafenea pentru a-mi putea plăti studiile. Zilele trecute am primit o invitație pe Facebook de a da like paginii lui: Loving Accessories 

L-am abordat în privat:
-         Ce faci colegu? Te-ai apucat de promovat papioane (luând-ul puțin peste picior)?

          Mi-a răspuns imediat:
-         Nu numai că le promovez, dar le și fac.

          El barman iscusit, s-a apucat de papioane? De unde și până unde papioane? Dacă îmi spunea că și-ai deschis școală de bărmănie, îl mai credeam. Dar papioane?





”Prin 2012 m-am angajat la cafeneaua “cea mai cea” la vremea respectivă . Abia deschisă, totul perfect aranjat, ordine disciplină până în cele mai mici detalii.
Ținuta colegilor impecabilă și marea surpriză: papioane la gât. Nu mai purtasem până atunci decât tricouri și cămăși . Trebuia totuși să mă adaptez și m-am dus repede să-mi cumpăr un papion .
În prima mea zi de muncă, managerul, un tip foarte “fashion” și la curent cu tot ce era nou în modă, mi-a cerut o cafea. Când m-am întors spre el să îl servesc, am văzut cum apare un zâmbet ironic pe fața lui și mi-a zis: Lovin , ce e chestia aia de la gâtul tău? Am zis papioane, nu tentative. Atât au așteptat colegii mei. Toată ziua au făcut mișto de papionul meu mic și urât”, mi-a răspuns Andrei.

Ajuns acasă, soția sa tocmai scurtase o draperie. Din resturi, a rugat-o să-i facă un papion. ”I-am pus un elastic și a doua zi m-am dus la muncă cu el la gât. Un coleg s-a uitat la mine și mi-a zis scurt  ”Îți dau 15 lei pe el”. L-am vândut! El s-a ales cu un papion nou, iar eu cu o idee de afaceri”,  a adăugat Andrei.

După acel episod a început cercetarea de piață, vizitarea nenumăratelor magazine de materiale și mercerii. Foarfeca era prea mare, apoi prea mică, acul prea gros, materiale stricate și irosite, culori care ba se potriveau, ba nu. Tutoriale pe internet despre cum să creezi un papion, istoria lor, sistemul de prindere și tot așa până  a luat naștere papionul perfect.

”La început făceam papioane simple iar acum primim fel de fel de provocări. Imprimeuri de la texte de ziar și animale, până la chipuri de cântăreți sau bebeluși. Mulți tătici vor să poarte la botezuri chipul copilului lor pe papion. Chiar am pregătit 150 de papioane pentru o petrecere de botez, am colaborat cu producători locali de vinuri, restaurante, baruri și pensiuni”, a continuat Lovin.



În funcție de complexitatea lui, un papion poate fi creat de la 20-30 de minute, până la maximum 1-2 ore. Astfel că dacă domnii și chiar doamnele care sunt în dificultatea de a nu avea accesoriul ideal de pus la gât, papionul Loving este mereu o soluție.





”Deja nu mai făceam doar papioane . Faceam accesorii pentru îmbracăminte, eșarfe ascot, eșarfe clasice, lavaliere, accesorii de rever, batiste de buzunar, brățări, lanțuri pentru pantaloni, lanțuri pentru vestă, etc. 
Toate aceste lucruri plus dorința noastră de a crea accesorii unice care să satisfacă chiar și cele mai exigente gusturi, au dat contur proiectului Loving Accessories.”

          Ce mi se pare cel mai tare, este că Loving Accessories are în porfoliu papioane din lemn și papioane pentru doamne și domnișoare.







De ce să alegi Papionul Loving? Pentru că vei purta un accesoriu unicat, făcut în funcție de ținuta și personalitatea ta. Să spunem că oferă un serviciu asemănător 'made to measure'. Ținuta este importantă, fizionomia, personalitatea dar și evenimentul la care va fi purtat. Andrei mi-a povestit de un client care a purtat la o nuntă un costum de 1.500 de euro, dar a dorit un papion personalizat cu halbe de bere si cătușe, pentru a-i reaminti mirelui, care îi era prieten din copilărie, că-și poate lua adio de la distracții.

Așa curioasă m-a făcut că l-am rugat să-mi facă și mie un papion pentru bebelicul meu. I-am trimis poza, i-am spus ce vreu să scrie pe el, iar în jumătate de oră am avut papionul, plus unul bonus pentru mine.







Eu mă declar oficial client și exact cum își spune și numele – Loving Accessories - personalizează-ți ținută cuaccesorii unice, pot spune că ”Loving” la nebunie papionul lui bebe.



joi, 1 februarie 2018

Amintirile care veghează


        Am fost crescută în spiritul ”Niciodată să nu mergi cu mâna goală la cineva în vizită”. Când eram mică și venea mătușa noastră la noi, o așteptam călare pe balcon și ieșeam pe casa scării să-i iau plasele din mână. Mereu, dar mereu avea ceva pentru noi. Ciocolată, prăjituri, tort de casă. Întotdeauna avea ceva pentru noi. Am imediat 34 de ani și chiar și acum când vine în vizită și mă nimeresc să fiu acasă, îmi aduce ceva dulce! Sărut-mâna, mătușica mea iubită!
     Așa am fost crescută și așa am vrut să crească și nepoții mei. Nu m-am prezentat chiar mereu cu dulciuri, dar întotdeauna am avut cadouri pentru ei. De asta era bucurie maximă când auzeau că vine tuși de la Iași.
     Mă hrănesc cu bucuria lor și dacă iubesc ceva enorm de mult pe lumea asta, este fericirea de a oferi!
      Așa multe cadouri am făcut la viața mea, că am devenit din ce în ce mai specializată în domeniu. Am trecut de la seturi cu gel de duș și șampon, la cadouri cât mai originale. Tind să cred că-mi și iese, dat fiind faptul că nu de puține ori mi s-a spus că la capitolul cadouri nu mă bate nimeni. 
     Așa se face că la fiecare eveniment important, vreau să vin mereu cu altceva. Caut și ”sap” până găsesc ceva ce știu că va fi wow!
    Așa am găsit-o și pe Cristina și ale ei Veioze personalizate handmade by Cristina. Tocmai la Timișoara. Am zăpăcit fata de cap, dar la final a meritat tot efortul și din partea mea și din partea ei. Ba e bună poza, ba nu. E prea mică, prea colorată, prea încărcată. Domnul nu iese bine, doamna iese pre întunecată. Pune poza pe lung, pune poza pe lat. Am fost un stres de zile mari pentru Cristina, dar de fiecare dată m-a servit cu zâmbetul pe buze. La final când am primit comanda, am primit și o felicitare, ba chiar și o ciocolată, exact pe sufletul meu. Nu vă mai zic ca așa tare ne-am împrietenit, încât în vară va vizita Iașul cu familiei ei și cu siguranță vom bem o cafea împreună. 
       Ce minunății mi-a făcut Cristina? Vă las să vedeți mai jos.





























       Veiozele au fost foarte apreciate. ”Wow! Prea fain cadoul! Ce original! Prea, prea, prea faine! De unde ideea? Când? Cum? Cine le-a făcut?”, și tot așa.
       Mă bucur că nu mi-am ieșit din mână și încă reușesc să-i surprind pe cei dragi la capitolul cadouri. Mă bucur și mai mult că am găsit-o pe ea, pe Cristina. 
       Aceste veioze nu au imprimate pe ele fotografii. Au imprimate momente deosebite, emoții, amintiri și ele vor veghea seară de seară la căpătâiul oamenilor mei de suflet. 
Mulțumesc, Cristina! 

     Dacă sunteți curioși ce mai face timișoreanca, vă invit să vizitați pagina ei de Facebook.