“- Auzi, tu îți mai aduci aminte cum ne-am cunoscut noi? O
întreb pe Roxana zilele trecute când ne-am întâlnit la o cafea. Simt că o știu
de o viață, deși habar nu am când și cum ne-am cunoscut.
- Bineînțeles!
A fost cu siguranță la nunta lui Coteanu. Apoi ne-am mai întâlnit să discutăm
de nunta mea. Între timp am fost la nunta ta și tot așa.”
Deși nu ne-am
întâlnit extrem de des, am știut mereu una de alta. Bucurii și supărări, le-am
împărtășit pe toate. Ceea ce nu mi-a spus însă Roxana, este că ea are un talent
extraordinar pe care a decis să-l scoată la lumină abia anul trecut în luna Octombrie.
În.Creion a
luat naștere din dorința ei de a produce o schimbare în viața ei. A fost acea
pasiune care o măcina pe interior și care se cerea la lumină. Simțea că ușor,
ușor se stinge din punct de vedere profesional și plafonarea avea să-și pună
mai mult accentul pe viața ei. Profesia ei de inginer peisagist pentru care își
dedicase mai bine de 11 ani din viață studiilor și practicii, intrase într-o
pauză necerută din cauza situației create de CoVid. Deși timpul îi era ocupat și
de micuța ei fetiță energică, seara când punea capul pernă, simțea că este
incompletă și că-i lipsește ceva.
”Așa că într-o
dimineață m-am trezit, mi-am făcut cafeaua, am pus mâna pe hârtie, pe creion și
am început să conturez. Și am conturat ore întregi până finalul a fost ceea
ce-mi doream. A fost un tablou 3 în 1 cu fetița mea. Atunci am realizat că vreau
să desenez În.Creion”, mi-a spus Roxana când am întrebat-o de unde și până unde
desenează ea.
Am fost
fascinată de cum a evoluat în câteva săptămâni, așa că am rugat-o să-mi facă un
tablou în creion după poza mea de suflet. Avea să fie cadoul perfect pentru
mama mea de Crăciun. Zis și făcut! I-am trimis poza care nu era la o calitatea
tocmai excelentă, dar rezultatul final a fost mai mult decât mă puteam aștepta.
I-am și dat mesaj imediat ce mama a desfăcut cadoul de Crăciun și mai că a
început să plângă.
Zilele
trecute am rugat-o să-mi mai facă un tablou, fiind ziua de naștere a șefilor
mei. Vă las să vă convingeți singuri de talentul Roxanei.
Pe
26 Ianuarie a fost și ziua de naștere a Roxanei. Mi-am propus să-i ofer în dar
acest text, dar cum omul petrece 3 zile și 3 nopți, este bine venit cadoul și
mai târziu. Am simțit totuși că vreau să aflu mai multe despre pasiunea ei, așa
că, la cafea, am început să o interoghez: când și-a descoperit pasiunea, care a
fost primul desen, cât îi ia să realizeze un tablou, cel mai special desen, cea
mai complicată comandă și tot așa.
”De mică am desenat. Mai bine spus mâzgălit până a
intervenit mama și mi-a arătat cum să desenez oameni din triunghiuri. (Râde de
numa’, numa’). Cred că aveam sub 6 ani pentru că țin minte că
mergeam la grădiniță. Ulterior, cam pe la vârsta de 6-7 ani, mi-a arătat cum să
desenez un măr. De unde încep, cum țin creionul, cum apăs sau mai bine spus, să
nu apăs, cum fac umbre și lumini. Am fost foarte încântată. A descoperit
învățătoarea ce pot să fac și era foarte mândră de mine. Mă lăuda la toți
învățătorii. Prin clasa a III-a adusese profesorul de desen din generală ca să
ne explice câteva noțiuni de pictură. A fost wow!”
Îmi povestea cu atâta patos de mai avea puțin și îi ieșea
inima din piept. A mai luat o gură de cafea și a continuat. ”Îmi pare rău că
nu-mi mai aduc aminte care a fost primul desen făcut, dar îți spun care a fost
primul portret. În clasa a V-a îl aveam ca profesor de arte plastice chiar pe
acel profesor adus de doamna învățătoare în clasa a III-a. Profesorul mi-a explicat
cum să iau proporțiile corect, ce înseamnă fizionomia feței, absolut tot ce
puteam să înțeleg la acea vârsta mi-a explicat cu drag. Mi-am făcut
autoportretul în acuarele. A fost așa de reușit, încât a fost luat și expus pe
holul școlii ... și dus a fost.”
Mai schimbăm câteva vorbe despre copii, despre perioada
grea prin care trecem din cauza situației mondiale, despre cât de dor ne este
de o vacanță și aduc iar vorba de desenele ei. Aflu că îi ia minim 10 ore să
facă un desen cu două personaje, dacă nu chiar mai mult. ”Acest minim de 10 ore
nu îl fac într-o singură zi. Le împart pe 2 sau 3 zile chiar pentru că obosesc
și am nevoie să îmi odihnesc ochii și spatele. Iar o pauză mă ajută să văd ulterior
zonele ce au nevoie de îmbunătățiri.
Mi s-a părut extraordinară ideea de a avea un tablou 3 în
1 cu fetița ei și am întrebat-o despre ce este vorba. Răspunsul a venit cu o
strălucire aparte în ochi. ”Cel mai special desen! L-am făcut la sfârșit de
octombrie 2020. A fost după o pauză de desen de 5 ani. Nu mai spun de stresul
din ultimul an. Chiar aveam nevoie să redevin eu! Am un minunat copilaș, o
fetiță, și tare am vrut să fac o amintire specială cu ea. Nu mă puteam decide
ce poze să aleg cu ea și astfel am ales câte o poză de la fiecare aniversare -
nou născut, un an și doi ani. A ieșit minunat chiar dacă se vedea pauza de 5
ani în desen, dar nu mai conta! A avut un impact foarte mare și asupra
prietenilor și a comunității de mame din care fac parte. M-am simțit minunat când
l-am terminat și mă simt minunat când îl privesc!”
De la un desen, Roxana a început să aibă câte o comandă
pe săptămână, apoi câte 2, 3 pentru ca acum să facă față cu greu solicitărilor.
Vestea că este talentată s-a dus atât de repede încât are solicitări inclusiv
să facă modele de tatuaje.
Întâlnirea noastră la cafea s-a terminat cu telefoanele
zbârnâind și la mine și la ea: ”Voi două ați uitat că aveți copii acasă?” :
)))))
A rămas să ne revedem la un vin fiert ca să știm o
treabă. Până atunci, eu știu ce cadou memorabil îi voi face copilul meu la
următoarea aniversare: un tablou 3 în 1.
Pe Roxana o găsiți și AICI, iar În.Creion AICI. Dacă vă
doriți cu adevărat un cadou unicat, atunci apelați cu toată încrederea.
