Căutăm părinții Lunii!

 

         Îi iau pe Moțoțicu și Sofi de la grădiniță. Fiecare zi cu ei doi în mașină este o aventură, iar mie îmi place maxim să intru în jocul lor. La fiecare drum spre grădiniță și spre casă, dăm drumul la muzică și facem club, ne maimuțărim, zicem ghicitori sau găsim câte ceva de discutat ca oamenii mari.

Ne pornim spre casă și după ce trecem în revistă Adrenalina lui Costi Ioniță, primesc undă verde să pun ce muzică îmi place mie. Așa ne-am înțeles de când a început grădinița. În fiecare dimineață mașina noastră bubuie la propriu din cauza muzicii și întotdeauna o melodie o alege el și una eu. Cum eram gata, gata să pun Lambada, se apucă fiu-miu de urlat:

-          Maaaaaami! Lunaaaaaaa! Ial ne ulmălește! (E poveste lungă. Revin cu ea cât de curând.)

Agitat din cale afară, arată cu degetul spre Lună.

-         Uite, mami! Uiteeeeee! Ial ne ulmălește! De ce vine după noi? Nu ale casă?

Mă blochez.

-         Chiar așa? Luna nu are casă? Mă întreabă și Sofi.

Cu mingea ridicată la fileu, încep:

-          Dragii mei, Luna este singură la părinți. Ea nu are nici mamă, nici tată. Stă de dimineață până seara și de seara până dimineață singurică acolo pe cer.

Moțoțicu: - De ce? Pălinții ei nu au iubit-o? A făcut plotii?

Sofia: - Unde-i sunt părinții? De ce au lăsat-o singură?

Cum o scoți pe asta Cruello? Doar tu ai început!

-         Copii, ea este foarte specială și nu numai că a fost iubită de părinții ei, dar este iubită de toată lumea. Nu ați văzut că apare în desenele animate, în cărți și în filme? Este atât de îndrăgită încât este peste tot! Și are și forme grozave! Când este pe jumătate, când este plină și strălucitoare, când este ascunsă după nori, când este ca o jumătate de cerc. Luna este minunată!

Moțoțicu: - Da, dar de ce este singulă? Niciun copil nu tlebuie să fie singul, mami!

Mi se înmoaie genunchii și îi spun ce-mi vine prima dată în gând:

-         Ai dreptate, puiule! Eu zic să o luăm acasă. Ce spuneți copii? O luăm pe rând acasă. Prima dată merge la Sofi și mâine o luăm la noi. Ce ziceți?

-         DAAAAAAAAA! Se aude de pe bancheta din spate, de parcă ziceai că le-am promis un camion de înghețată și 10 ani fără teme.

Ajungem acasă la Sofi și pitica spune:

-         Eu nu vreau să iau Luna acasă. Nu cred că are loc de mine și Sabin (frățiorul de câteva luni)

-         Ok, zic eu. Azi o luăm noi acasă și tu o iei în altă zi.

-         Ăsta e un plan foalte bun! Mă aprobă fiu-miu.

O lăsăm pe Sofi acasă și după ce o anunțăm pe buni că venim, pornim mașina.

-         Mami, eu nu vleau să luăm Luna acasă! Dacă se întolc pălinții ei după ea și nu o gătesc? Nu o să fie tlistă Luna? Hai mai bine să-i căutăm noi pălinții și să-i facem o sulpliză! Hai, mami! Hai! Haaaaaaaaiiii! Melgem? Melgeeeeeem?

-         Mergem, mami! Mergem! Hai să căutăm părinții Lunii! Dar mai întâi merge în casă să păpăm, să ne jucăm, să ne uităm la desene animate și să mai facem orice până uiți de Luna cea orfană.

-         Ăsta e un plan si mai bun! Dal, mami! Ce înseamnă olfan?

 

 

 

 

 

Read More

Cine e Cruella?

Cine e Cruella? 

       Sunt un om vesel, plin de viață, care iubește la nebunie cățeii. De-a lungul timpului am crescut doi câini vagabonzi, iar acum sunt fericita ”mămică” a unei Dodoline care îmi colorează viața în fiecare zi. 

        Porecla de Cruella am primit-o de la tatăl meu, care într-un schimb de replici pline de umor, nemaiavând cale de scăpare, mi-a zis sec: ”Tu, tu, tu Cruellă ce ești!”

Sunt un om pragmatic, realist, îngrozitor de sincer (nu-i tocmai o calitate), ironic, adeptul dreptății și care se ghidează după zicala - ”Dacă vrei ca lucrurile să iasă bine, pune mână și fă-le tu. Nu te baza pe alții!”. Bineînțeles că asta nu se aplică și în bucătărie. 😂

Sunt absolventă a Facultății de Jurnalism, masterandă în Publicitate și PR. Sunt în primul rând mama unui pui de om de 5 anișori, manager de restaurant, coordonator și organizator a peste 900 de evenimente, om de marketing și fost reporter de investigații economice la Ziarul de Iași.

Blogul Cruellei este o continuare a pasiunii mele de jurnalist. Aici NU voi scrie niciodată despre un lucru în care nu cred sau nu mă regăsesc, NU voi scrie niciodată doar de dragul de a scrie și NU voi scrie niciodată ca să plictisesc.

Ce spun foștii și actualii colaboratori

Nina Răutu - Nina Studio (foto&video)

~Pe Gabriela ne-a recomandat-o o prietenă și ne-a plăcut de ea din prima clipă. Are o energie molipsitoare, cu zâmbetul mereu pe buze și foarte implicată în tot ceea ce face. Noi suntem foarte prinși mai mereu cu diferite proiecte și uităm adesea să fim prezenți în online. Aici intervine Gabriela care ne "sâcâie" mereu cerându-ne fotografii pentru postări. Ne bucurăm că ne este alături și că avem o colaborare așa frumoasă.~

______________________________________________________________

Constantin D. - Administrator Caseco Auto Serv - Brașov

~Ai spune că o fată nu poate scrie despre mașini doar primind niște poze și neștiind mai nimic despre autovehicule. Ei bine, nici pomeneală când vine vorba de Gabriela!
 Deși mereu primește doar poze de la noi, întotdeauna are grijă să ceară detalii suplimentare și să îmbrace informațiile într-o formă atractivă și pe înțelesul tuturor. De când o avem pe Gabriela în echipa nostră, datorită postărilor pe social media, nu doar că ne-a crescut numărul de clienți, dar ne trec pragul din ce în ce mai multe doamne care vin cu toată încrederea la noi.~

______________________________________

Loredana Mihai - Administrator Amis Restaurant

~Venirea Gabrielei în echipa noastră s-a văzut încă din prima zi. Cu o energie debordantă și o implicare de 100% a reușit în scurt timp să schimbe cu totul imaginea restaurantului. Am devenit mai vizibili, mai apreciați, mai căutați. În câteva luni de la deschidere, am ajuns să rezervăm aproape toate weekendurile până la finele anului, găzduind diferite evenimente, de la mese după botez și cununii civile, până la tăieri de moț și mese aniversare.  Acest lucru se datorează Gabrielei și întregului colectiv Amis.~

____________________________________________________

Elena Irimia - Administrator Restaurant La Taifas

~Om vesel, dedicat, implicat 1000%. Mereu vine cu idei noi, nu spune NU la nimic și orice problemă are întotdeauna rezolvare cu ea. A transformat punctele noastre slabe în atuuri, iar cu ea în echipă am crescut vizibil de la o zi la alta. Suntem recunoscători pentru prietenia ei și colaborarea fructuoasă.~

__________________________________________________

Oana B. - Oscar Group (Oscar Restaurant, Oscar Residence, Hunter's Pub,
Casa Vânătorului, Nafi DressCode)

~ Gabriela este o profesionistă! Este atât de implicată și empatică încât îți oferă siguranța că proiectul tău va avea succes! Este creativă, mereu cu zâmbetul pe buze și cand începe să scrie îți dai seama imediat că are har! Îți mulțumesc mult dragă Gabriela pentru toți acești ani în care am colaborat! ~

_________________________________________________

________________________________________________________

Cristina L. - Administrator Măcelăria La Tomi 

~ Gabriela este genul de persoană care poate scrie despre orice. Nu este ușor să scrii zi de zi despre o măcelărie și de aceea am rămas plăcut surprinși să vedem că postările zilnice de pe pagina noastră de Facebook sunt mereu altele. Știe să îmbine cuvintele în așa fel încât chiar și o poză banală cu carne să transmită o poveste. Ne bucurăm să o avem în echipa noastră. ~

___________________________________________________

Artusa Sasu - Administrator Arty Events & Cakes by Arty

~ Gabriela...pe Gabriela am cunoscut-o printr-o prietenă de familie. Este o femeie pozitivă, foarte creativă și un om vesel. Ce îmi place cel mai mult la ea? Felul ei de a transforma un text banal într-o adevărată poveste. Felul ei de a înțelege printr-un cuvânt toată ideea pe care vreau să i-o transmit. Felul ei de a reuși să transmită emoții atunci când citești ceva scris de ea. Interesul și implicarea ei 100%. O recomand cu mare drag! ~

______________________________________________________

Alexandru Chiriac - Administrator Panorama Ferestre - Bacău 

O recomand cu căldură pe Gabriela pentru cei care cred în dezvoltarea și promovarea online a propriului business. Promovarea este esențială, așa că am ales persoana potrivită pentru partea de publicitate.

_________________________________________________________

Andrei Bălan - îndrăgit interpret de muzică populară și nu numai

~ Când spui Cruella te gândești la acea "domnetă" care vroia să îi transforme pe micuții dalmațieni în haine de blană, nu? Un personaj negativ, plin de defecte, un fel de Aglae Giurgiuveanu din Enigma Otiliei a lui Călinescu, o "babă absolută fără cusur în rău"!

Eiii, eu am cunoscut-o pe Cruella noastră cu totul altfel! E genul de om pe care îl întâlnești once in a lifetime - implicată și dedicată, serioasă dar și amuzantă și mereu pusă pe șotii! E persoana cu care ai vrea să lucrezi toată viața! E mereu deschisă pentru a realiza noi proiecte și mereu dispusă să accepte noi provocări! "Și ce dacă nu a mers aici! O iau de la capăt în altă parte!", ar fi motto-ul ei în viață! Am colaborat și am elaborat împreună diferite proiecte și multe evenimente după care la final ne-am strâns mâinile și am constatat împreună reușita lor! Nu a spus NU niciodată la vreo propunere venită din partea mea! Îmi amintesc de toate petrecerile de la care oamenii plecau doar cu regretul că nu a durat mai mult! Da, așa sunt evenimentele pe care le organizează ea și pentru care pune mult, mult suflet...că dacă nu pui și un strop de suflet, ce ar mai ieși! E persoana care se adaptează și știe mereu cum să abordeze clientul și colaboratorii ca aceștia la final să fie mulțumiți! Cruella, nu pot decât să îți doresc mult succes în tot ceea ce faci, pentru că eu știu că tu faci bine, și întotdeauna să îți amintești că mereu vei găsi în mine un om pe care te poți baza! ~

________________________________________________________________________

Dudu Cumpăt - Manager Acutica - Salon de frumusețe feminină & masculină

~ A fost o colaborare care s-a văzut pe Facebook. Postările au fost adaptate cerințelor noastre. Adaptabilitate și înțelegerea ideilor. Seriozitate și confidențialitate. ~

_______________________________________________________________________

Toni Hrițac - redactor șef - Ziarul de Iași

~ Ca redactor-șef al cotidianului ”Ziarul de Iași”, îmi face plăcere să vă scriu despre colaborarea pe care am avut-o 4 ani de zile cu dra Gabriela Curelaru când a fost angajată pe postul de reporter, în cadrul departamentului Economic.

Până în 2012, a avut sub observație, în calitate de jurnalist, toate instituțiile economice din județul Iași. Principalele sale responsabilități erau acelea de a verifica documentele și apoi redacta orice informație care făcea obiectul unui articol.

Articolele semnate în ”Ziarul de Iași” de Gabriela, sunt o dovadă a creativității și talentului acesteia în exprimarea scrisă. În documentare, fosta noastră angajată a arătat o deosebită atenție față de detalii, precum și capacitatea de analiză și interpretare.

S-a integrat într-un timp foarte scurt în echipa ”Ziarul de Iași” și s-a arătat întotdeauna dispusă să învețe și să asimileze informații noi.

Fire creativă, dinamică și în același timp echilibrată, dra Gabriela Curelaru nu a avut nici un conflict în colectivul nostru, în care de altfel a fost foarte apreciată. S-a adaptat cu ușurință oricărei situații și a dat dovadă de reale abilități de comunicare, precum și discreție în obținerea și folosirea informațiilor. ~

____________________________________________________________________

Ana Maria Coca  - Manager Q-Bo Ink Tattoo Parlor

~ Un prieten ne-a recomandat-o pe Gabriela în momentul în care salonul avea nevoie de ceva diferit. 

Totul a început cu organizarea primului eveniment aniversar, în urma căruia, mulțumită ideilor ei, am câștigat nenumărate review-uri pozitive, pe diverse blog-uri cunoscute din Iași, în doar câteva zile. 

Am colaborat minunat împreună, ea mai mult motivându-ne să ne ajutăm singuri. Ne cerea fotografii cu tatuaje, mai des decât reușeam noi să le terminăm. Dar ușor, ușor...și fotografie după fotografie, am ajuns mai sus decât ne așteptam. Pentru asta și pentru prietenia ei îi mulțumim din suflet. 

Dacă aveți nevoie de o idee la care voi singuri nu credeți că vă puteți gândi, contactați-o cu încredere pe ea! ~

_________________________________________________________

_______________________________________________________________

Alina Nicșan - Manager Kamy's Way 

~ Plăcerea de a o cunoaște și de a colabora cu Gabriela a fost o reală încântare pentru mine. Ce am apreciat la omul Gabriela? Implicarea de 200%, soluțiile oferite și flexibilitatea de care a dat dovadă. Ne-a provocat să creștem, ne-a ghidat și a venit cu idei îndrăznețe. Cuvântul care o definește este profesionalismul și cu siguranță vom mai colabora în viitor. Fire veselă, optimistă și curajoasă, ne-a inspirit pe noi ca și oameni, așa că nu îi pot spune decât “mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc”. ~


__________________________________________________________________

Florin Mare - Managing Partner - Boomerang - agenție de branding și comunicare

~ Entuziasmul, energia și spiritul jovial al Gabrielei s-au coagulat într-un catalizator ce a contribuit la procesul creativ din Boomerang, iar emoțiile transmise prin texte au fost verificate și confirmate în proiectele noastre de branding și comunicare. Îi mulțumim mult pentru implicare. ~

____________________________________________________________________

Irina Matei - Manager ReenahMatei Beauty - Salon de cosmetică și înfrumusețare

~ Acum 5 ani Gabriela mi-a fost prezentată de un prieten ca fiind "o persoană care se pricepe la oameni, știe să comunice, știe să folosească cuvântul și prin ceea ce scrie creează imagini" . Acum pot spune și eu că este o profesionistă, are talent în a scrie și are un caracter puternic. 

Îmi doresc o colaborare frumoasă și să creștem împreună.~

_____________________________________________________________________

Read More

Milk&Memories - Atunci când laptele matern devine bijuterie

Când vine vorba de copilul meu, totul este posibil și totul trebuie să fie special. Dar nu special că este copilul meu, ci acel special, special care este cu adevărat special.

Robi, sau Moțoțicu cum îl alint și cum îl știu toți cei dragi nouă, este un copil extraordinar și unic. Este iubit până la Dumnezeu și înapoi și adorat de nu vă pot descrie în cuvinte. Cine îl întâlnește îl adoră pe loc, iar acest lucru îl poate confirma oricine mi-a cunoscut băiatul până acum. Este o binecuvântare și dacă astăzi trăiesc, trăiesc mulțumită lui.

Mi-a salvat viața de două ori, m-a scos din depresii crunte cărora nu le-au putut pune capăt nici ședințele de terapie, nici psihologii și nici măcar ședințele de hipnoză. Când era în burtică la mine și avea 4 luni, am supraviețuit amândoi unei tentative de omor, iar la 7 luni de sarcină a supraviețuit unor evenimente violente ce puteau duce la o naștere spontană. Atunci când a venit pe lumea am rezistat unui travaliu de 32 de ore, nașterea fiind la limită. Am petrecut primul lui an de viață nedespărțit 24 de ore din 24. I-am imortalizat cele mai importante momente din viață și așa se face că am albume foto cu peste 600 de poze în care el apare mâncând prima dată, văzând ploaia și zăpada pentru prima dată, când s-a văzut pentru prima oară în oglindă, când a făcut primii pași, primele cuvinte și tot așa. Are un cufăr unde sunt toate lucrușoarele lui, atât de importante pentru mine și pe care i-l voi face cadou la momentul potrivit.

Acum dacă ați înțeles cât de special este acest copil, veți înțelege și cât se special este colierul despre care o să vă povestesc. Mai întâi vă spun povestea celei care l-a creat, ca apoi să vă spun despre cel mai de preț lucru pe care-l am.

Pe Andreea am cunoscut-o din întâmplare pe Facebook. Cum sunt pe mai toate grupurile posibile și imposibile cu și despre mămici, mi-a apărut într-o zi una din postările ei. Andreea FACE BIJUTERII din argint și argint suflat cu aur DIN LAPTE MATERN! Ați citit bine! LAPTE MATERN! Am citit de două ori prima dată, că am zis că nu văd bine. I-am luat pagina de Facebook la analizat, apoi site-ul și în final pe ea în persoană. Norocul a făcut ca ea să fie din Iași, așa că de la câteva discuții online, ne-am mutat imediat la discuții offline, și unde în altă parte dacă nu la Complex Popas Păcurari?

Ideea de a avea ceva atât de special a venit după o reușită personală pe care doar mămicile o pot înțelege. Am rugat-o să accepte să scriu despre pasiunea ei, așa că voi reda mai jos cuvintele ei.

"Ideea de a avea o bijuterie mi-a venit când pompam laptele pentru a-mi hrăni cel de-al doilea copil. Avea 4 luni pe atunci și mânca lapte matern mai mult la biberon. M-am "luptat" mult să alăptez. Nașterea în pandemie și restricțiile care ne-au ținut numai în casă, mi-au accentuat aceasta luptă și alăptarea nu a decurs cum mă așteptam. Am avut multe sesiuni cu plâns și eu și bebe, dar nu am renunțat. Acum iubește sânul mai mult decât orice altceva și e magic sentimentul ăsta, zău!!! Și pentru această victorie a mea am simțit că trebuie să mă răsplatesc.”

Dorința ei a fost cu atât mai mare cu cât la primul copil, din neștiință, sau prea puțină informare, a alăptat doar 5 luni. La cel de-al doilea copil, se mândrește cu aproape 1 an și 5 luni de alăptat, "and counting".

”Când am aflat de pe internet că pot avea și o bijuterie cu prețioasele momente, am zis că trebuie s-o am! Numai că listele de așteptare erau mult prea lungi peste tot și prea puține creatoare de aceste amintiri neprețuite. Faptul că alăptam, mi-a permis să am lapte matern mereu la îndemână, să pot exersa în creearea bijuteriilor și minimele cunoștinte în chimie m-au ajutat în tehnica conservării laptelui pe termen lung. Împreună cu cele mai magice prafuri pentru finețe, am reușit!”

Ochii îi strălucesc când o întreb de bijuteria ei de suflet. Nu a fost cea mai reușită, dar este cea mai specială și cea mai de preț din întreaga ei colecție - un inel tip coroană. ”Am avut multe nopți nedormite în căutare de soluții perfect, pentru că nimeni nu m-a ajutat. Am pierdut multe zile cu soare în casă, stând și exersând să iasă cât mai perfect. Numai cine face un lucru hand-made știe cât este de muncă, câtă răbdare ai nevoie și ce sacrifii implică.”

Și-a creat pagina de facebook -  Milk&Memories - bijuterii cu lapte dar nu în ideea de a vinde, ci de a avea o amintire și pentru a le arăta copiilor ei peste ani ce a reușit să creeze.  Imensă i-a fost mirarea când într-o zi s-a trezit cu un mesaj de la o altă mămică din Iași, care i-a făcut o primă comandă.

”Nici nu știu cum de m-a găsit căci nu îmi făcusem reclamă nicăieri. Nu îmi venea să cred! Adică cuiva îi plăcea ce am reușit eu să fac??!! Nu îmi mai încăpeam în piele de bucurie. Abia apoi i-am spus și soțului, care s-a strâmbat când a auzit. Pe măsură ce începeam să creez și să-mi iasă bijuterii din ce în ce mai frumoase, a devenit fanul nr 1. al bijuteriilor, unoeri fiind mai entuziasmat și decât mine.”

A bifat un an de încercări, cu reușite și mici eșecuri. A creat bijuterii perfecte și bijuterii pe care le-a făcut și refăcut până au ieșit perfecte.

Cel mai important ingredient de care a avut nevoie a fost răbdarea și abia apoi cei 5-20 de ml de lapte matern necesari de la fiecare mămică care își dorește o bijuterie cât pentru o viață. Termenul de finalizare a unei comenzi este între 4 și 6 săptămâni, iar clientul primește fotografii pe tot parcursul procesului de producție. Exact așa am primit și eu, doar că din păcate, am descoperit-o pe Andreea prea târziu. Lapte matern nu am avut de unde, în schimb mi-a oferit o alternativă grozavă: o bijuterie creată cu fire de păr din moțul Moțoțicului. 

Cum nu-mi place deloc ”galbenul”, mi-am ales un model de pandantiv din argint, ne-am sfătuit împreună cum să așeze firele de păr, ce să scrie pe pandantiv, iar pe spate mi-am dorit să apărem noi, cei trei fantastici: Robi, bunica și eu.

În ziua când mi-a adus comanda, Andreea a făcut un gest extraordinar. Mi-a înmânat două cutiuțe ambalate superb (am fost prea entuziasmată ca să le fac poze înainte) și mi-a spus că are o mică surpriză pentru mine.

”Mi-ai spus povestea ta și am înțeles cât de importantă este mama pentru tine și Moțoțic, așa că i-am făcut și ei un pandantiv suflat cu aur. Pe spatele pandantivului ești tu și Moțoțicu, pentru că sunt sigură că și voi sunteți la fel de importanți pentru ea.”

Nu mai am cuvinte să-i mulțumesc pentru aceste daruri unice. Mi-a desenat inclusiv vârtejul și modul cum îmi aranjez părul. Atât eu cât și mama purtăm medalioanele non-stop pentru că știm că indiferent pe unde ajungem, Moțoțicu va fi mereu cu noi.

         Dacă mai aveți alte curiozități, veți găsi cu siguranță AICI. Dacă vreți să faceți un cadou unic, pe Andreea o găsiți AICI. Iar dacă știți domni care sunt în pană de idei când vine vorba de soțiile lor, proaspăt mămici, spuneți-le să arunce un ochi AICI. Prețurile variază de la 160-310 lei pentru bijuteriile din argint și ajung până la 400-600 de lei la cele cu aur. Un preț prea mic și prea modic pentru un asemenea cadou.

Andreea ești pur și simplu EXTRAORDINARĂ!

 

 

 

 

 

Read More

Amintiri În.Creion

 

“- Auzi, tu îți mai aduci aminte cum ne-am cunoscut noi? O întreb pe Roxana zilele trecute când ne-am întâlnit la o cafea. Simt că o știu de o viață, deși habar nu am când și cum ne-am cunoscut.

- Bineînțeles! A fost cu siguranță la nunta lui Coteanu. Apoi ne-am mai întâlnit să discutăm de nunta mea. Între timp am fost la nunta ta și tot așa.”

Deși nu ne-am întâlnit extrem de des, am știut mereu una de alta. Bucurii și supărări, le-am împărtășit pe toate. Ceea ce nu mi-a spus însă Roxana, este că ea are un talent extraordinar pe care a decis să-l scoată la lumină abia anul trecut în luna Octombrie.

În.Creion a luat naștere din dorința ei de a produce o schimbare în viața ei. A fost acea pasiune care o măcina pe interior și care se cerea la lumină. Simțea că ușor, ușor se stinge din punct de vedere profesional și plafonarea avea să-și pună mai mult accentul pe viața ei. Profesia ei de inginer peisagist pentru care își dedicase mai bine de 11 ani din viață studiilor și practicii, intrase într-o pauză necerută din cauza situației create de CoVid. Deși timpul îi era ocupat și de micuța ei fetiță energică, seara când punea capul pernă, simțea că este incompletă și că-i lipsește ceva.

”Așa că într-o dimineață m-am trezit, mi-am făcut cafeaua, am pus mâna pe hârtie, pe creion și am început să conturez. Și am conturat ore întregi până finalul a fost ceea ce-mi doream. A fost un tablou 3 în 1 cu fetița mea. Atunci am realizat că vreau să desenez În.Creion”, mi-a spus Roxana când am întrebat-o de unde și până unde desenează ea.

Am fost fascinată de cum a evoluat în câteva săptămâni, așa că am rugat-o să-mi facă un tablou în creion după poza mea de suflet. Avea să fie cadoul perfect pentru mama mea de Crăciun. Zis și făcut! I-am trimis poza care nu era la o calitatea tocmai excelentă, dar rezultatul final a fost mai mult decât mă puteam aștepta. I-am și dat mesaj imediat ce mama a desfăcut cadoul de Crăciun și mai că a început să plângă.

 

 

          

        Zilele trecute am rugat-o să-mi mai facă un tablou, fiind ziua de naștere a șefilor mei. Vă las să vă convingeți singuri de talentul Roxanei.

 

          Pe 26 Ianuarie a fost și ziua de naștere a Roxanei. Mi-am propus să-i ofer în dar acest text, dar cum omul petrece 3 zile și 3 nopți, este bine venit cadoul și mai târziu. Am simțit totuși că vreau să aflu mai multe despre pasiunea ei, așa că, la cafea, am început să o interoghez: când și-a descoperit pasiunea, care a fost primul desen, cât îi ia să realizeze un tablou, cel mai special desen, cea mai complicată comandă și tot așa.

”De mică am desenat. Mai bine spus mâzgălit până a intervenit mama și mi-a arătat cum să desenez oameni din triunghiuri. (Râde de numa’, numa’). Cred că aveam sub 6 ani pentru că țin minte că mergeam la grădiniță. Ulterior, cam pe la vârsta de 6-7 ani, mi-a arătat cum să desenez un măr. De unde încep, cum țin creionul, cum apăs sau mai bine spus, să nu apăs, cum fac umbre și lumini. Am fost foarte încântată. A descoperit învățătoarea ce pot să fac și era foarte mândră de mine. Mă lăuda la toți învățătorii. Prin clasa a III-a adusese profesorul de desen din generală ca să ne explice câteva noțiuni de pictură. A fost wow!”

Îmi povestea cu atâta patos de mai avea puțin și îi ieșea inima din piept. A mai luat o gură de cafea și a continuat. ”Îmi pare rău că nu-mi mai aduc aminte care a fost primul desen făcut, dar îți spun care a fost primul portret. În clasa a V-a îl aveam ca profesor de arte plastice chiar pe acel profesor adus de doamna învățătoare în clasa a III-a. Profesorul mi-a explicat cum să iau proporțiile corect, ce înseamnă fizionomia feței, absolut tot ce puteam să înțeleg la acea vârsta mi-a explicat cu drag. Mi-am făcut autoportretul în acuarele. A fost așa de reușit, încât a fost luat și expus pe holul școlii ... și dus a fost.”

Mai schimbăm câteva vorbe despre copii, despre perioada grea prin care trecem din cauza situației mondiale, despre cât de dor ne este de o vacanță și aduc iar vorba de desenele ei. Aflu că îi ia minim 10 ore să facă un desen cu două personaje, dacă nu chiar mai mult. ”Acest minim de 10 ore nu îl fac într-o singură zi. Le împart pe 2 sau 3 zile chiar pentru că obosesc și am nevoie să îmi odihnesc ochii și spatele. Iar o pauză mă ajută să văd ulterior zonele ce au nevoie de îmbunătățiri.

Mi s-a părut extraordinară ideea de a avea un tablou 3 în 1 cu fetița ei și am întrebat-o despre ce este vorba. Răspunsul a venit cu o strălucire aparte în ochi. ”Cel mai special desen! L-am făcut la sfârșit de octombrie 2020. A fost după o pauză de desen de 5 ani. Nu mai spun de stresul din ultimul an. Chiar aveam nevoie să redevin eu! Am un minunat copilaș, o fetiță, și tare am vrut să fac o amintire specială cu ea. Nu mă puteam decide ce poze să aleg cu ea și astfel am ales câte o poză de la fiecare aniversare - nou născut, un an și doi ani. A ieșit minunat chiar dacă se vedea pauza de 5 ani în desen, dar nu mai conta! A avut un impact foarte mare și asupra prietenilor și a comunității de mame din care fac parte. M-am simțit minunat când l-am terminat și mă simt minunat când îl privesc!”

De la un desen, Roxana a început să aibă câte o comandă pe săptămână, apoi câte 2, 3 pentru ca acum să facă față cu greu solicitărilor. Vestea că este talentată s-a dus atât de repede încât are solicitări inclusiv să facă modele de tatuaje.

Întâlnirea noastră la cafea s-a terminat cu telefoanele zbârnâind și la mine și la ea: ”Voi două ați uitat că aveți copii acasă?” : )))))

A rămas să ne revedem la un vin fiert ca să știm o treabă. Până atunci, eu știu ce cadou memorabil îi voi face copilul meu la următoarea aniversare: un tablou 3 în 1.

Pe Roxana o găsiți și AICI, iar În.Creion AICI. Dacă vă doriți cu adevărat un cadou unicat, atunci apelați cu toată încrederea.

Read More