miercuri, 7 decembrie 2022

Căutăm părinții Lunii!

 

         Îi iau pe Moțoțicu și Sofi de la grădiniță. Fiecare zi cu ei doi în mașină este o aventură, iar mie îmi place maxim să intru în jocul lor. La fiecare drum spre grădiniță și spre casă, dăm drumul la muzică și facem club, ne maimuțărim, zicem ghicitori sau găsim câte ceva de discutat ca oamenii mari.

Ne pornim spre casă și după ce trecem în revistă Adrenalina lui Costi Ioniță, primesc undă verde să pun ce muzică îmi place mie. Așa ne-am înțeles de când a început grădinița. În fiecare dimineață mașina noastră bubuie la propriu din cauza muzicii și întotdeauna o melodie o alege el și una eu. Cum eram gata, gata să pun Lambada, se apucă fiu-miu de urlat:

-          Maaaaaami! Lunaaaaaaa! Ial ne ulmălește! (E poveste lungă. Revin cu ea cât de curând.)

Agitat din cale afară, arată cu degetul spre Lună.

-         Uite, mami! Uiteeeeee! Ial ne ulmălește! De ce vine după noi? Nu ale casă?

Mă blochez.

-         Chiar așa? Luna nu are casă? Mă întreabă și Sofi.

Cu mingea ridicată la fileu, încep:

-          Dragii mei, Luna este singură la părinți. Ea nu are nici mamă, nici tată. Stă de dimineață până seara și de seara până dimineață singurică acolo pe cer.

Moțoțicu: - De ce? Pălinții ei nu au iubit-o? A făcut plotii?

Sofia: - Unde-i sunt părinții? De ce au lăsat-o singură?

Cum o scoți pe asta Cruello? Doar tu ai început!

-         Copii, ea este foarte specială și nu numai că a fost iubită de părinții ei, dar este iubită de toată lumea. Nu ați văzut că apare în desenele animate, în cărți și în filme? Este atât de îndrăgită încât este peste tot! Și are și forme grozave! Când este pe jumătate, când este plină și strălucitoare, când este ascunsă după nori, când este ca o jumătate de cerc. Luna este minunată!

Moțoțicu: - Da, dar de ce este singulă? Niciun copil nu tlebuie să fie singul, mami!

Mi se înmoaie genunchii și îi spun ce-mi vine prima dată în gând:

-         Ai dreptate, puiule! Eu zic să o luăm acasă. Ce spuneți copii? O luăm pe rând acasă. Prima dată merge la Sofi și mâine o luăm la noi. Ce ziceți?

-         DAAAAAAAAA! Se aude de pe bancheta din spate, de parcă ziceai că le-am promis un camion de înghețată și 10 ani fără teme.

Ajungem acasă la Sofi și pitica spune:

-         Eu nu vreau să iau Luna acasă. Nu cred că are loc de mine și Sabin (frățiorul de câteva luni)

-         Ok, zic eu. Azi o luăm noi acasă și tu o iei în altă zi.

-         Ăsta e un plan foalte bun! Mă aprobă fiu-miu.

O lăsăm pe Sofi acasă și după ce o anunțăm pe buni că venim, pornim mașina.

-         Mami, eu nu vleau să luăm Luna acasă! Dacă se întolc pălinții ei după ea și nu o gătesc? Nu o să fie tlistă Luna? Hai mai bine să-i căutăm noi pălinții și să-i facem o sulpliză! Hai, mami! Hai! Haaaaaaaaiiii! Melgem? Melgeeeeeem?

-         Mergem, mami! Mergem! Hai să căutăm părinții Lunii! Dar mai întâi merge în casă să păpăm, să ne jucăm, să ne uităm la desene animate și să mai facem orice până uiți de Luna cea orfană.

-         Ăsta e un plan si mai bun! Dal, mami! Ce înseamnă olfan?




 

 

 

 

 


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu