Ieri
dimineață mă sună George:
-
Ajung, ajung că am treabă prin zona
tribunalului și mi-am luat liber special pentru asta.
Deja
mă gândem că mă cheamă să-mi arate vreun decor deosebit de Crăciun. Când am ajuns la el, mă pune să-l mai aștept puțin că s-a
decalat cu niște comenzi. Numai bine mă plimb puțin prin studioul lui.
******
Anul acesta fiul meu a împlinit 2 anișori și la câteva
zile distanță, eu 35. De ziua lui am petrecut cu o gașcă faină, oameni dragi
tare, tare sufletului nostru. S-a lăsat cu joacă, râsete, pizza, torturi,
coifuri, bătaie pe jucării și o chinuială fantastică să reușim să facem o mână
de copii să stea la pozat.
De ziua mea în schimb, mi-am dorit cât
mai multă intimitate. Mi-am dorit să petrec timp de calitate doar cu familia
mea. Cum frate-miu & company erau la Brașov, mi-am organizat ziua cu
moțoțicu, mami meu și nelipsita Dodolina.
L-am sunat pe George, l-am rugat să-și facă timp și pentru noi în agenda
lui aglomerată și să ne facă o ședință foto aniversară. Așa se face că ziua mea
de naștere am petrecut-o pe malului Ciricului, cărând baloane, făcând mușchi cu
un tort de vreo 2 kilograme pe care-l mutam de pe o mână pe alta, strigând mereu
după Dodo și spunând din 2 în 2 minute – ”Mami, ai grijă la băiat!”, ”Ah! Grijă
mare!”, ”Ține-l de mânuță!”, ”Vezi să nu cadă!”, ”Pui, zâmbește!” - și strâmbându-mă la copil să-l fac să râdă de
cred că și acum am maxilarul dislocat.
Voi știți ce greu e să organizezi o ședință foto în natură?!? Numai căratul
materialului decorativ îți ia 2 ore.
Sună-l pe Mircea:
- Am
nevoie de baloane colorate!
- Vino
în Metalurgie să le iei. Cifra 2 este cadou pentru ștrumful tău din partea
noastră.
Sună la cofetărie, trimite poze, negociază, stabilește ora când să ridici tortul, alege locația pentru ședința foto aproape de cofetărie că s-au anunțat
40 de grade și vrei să mai ajungi cu ceva aluat la pozat și nu cu o chestie
care arată ca înghețata topită. Apropo, mulțumesc din suflet Cofetăriei Marabou. Tortul a fost EXCEPȚIONAL atât ca și design, cât și gust. Cine mă
cunoaște, știe că la așa ceva și mai ales când vine vorba de copilul meu, sunt
SUPER CHISATĂ și țin să iasă IMPECABIL. Jos pălăria pentru dumneavoastră.
Buuuuun. Luat tort, fugit după baloane. Băgat Mircea baloanele în mașină. Eu
și tirul de la Coca Cola ce mai întorceam privirile oamenilor de pe stradă.
Ajungem la destinație, eu cărat toate cele, moțoțicu pus pe plâns că nu
vrea baloane.
-
Ia
mami măcar unul în mână! Nu-ți face nimic!
-
Nu,
nu, nu. Nu pace, nu veau.
Și dă-i bocete, frateeeee!
Ajunge după noi și George împreună cu un coleg. Îl ia pe moțoțicul meu de
mână și parcă s-a rotit pământul cu 180 de grade, că puiul meu s-a înseninat
imediat. Și au început ei să discute ca băieții, să povestească de fotbal și
mașini, să râdă unul la altul iar rezultatul îl vedeți în poze.
Toate bune și frumoase până am scos tortul din cutie. Mai prinde-l la
poze dacă poți. Noi zâmbeam la aparat, el să devoreze turta dulce. Într-un
final ne-am lăsat păgubași, i-am dat liber la tort și ...
******
Ieri dimineață mă sună George:
-
Ai
timp să treci pe la mine pe la studio? Vreau să-ți arăt ceva fain tare cam
într-o oră. Ajungi?
-
Ajung,
ajung că am treabă prin zona tribunalului și mi-am luat liber special pentru
asta.
Deja mă gândem că mă cheamă să-mi arate vreun decor deosebit de Crăciun. Când
am ajuns la el, mă pune să-l mai aștept puțin că s-a decalat cu niște comenzi.
Apare într-un final cu cel mai minunat și deosebit album foto: cel de la
ședința foto cu moțoțicul meu modelul principal.
Îți mulțumim, George! Îți mulțumim de 1.000 de ori!
*****
Din culise
