Fiule, să nu-ți dai jucăriile!!

Dacă nu vei dori, atunci niciodată să nu-ți dai jucăriile, iar mama te susține întru totul.

Sunt sigură că se vor activa mamele model și mă vor judeca, dar puțin îmi pasă!!! Cine mă cunoaște știe ce om sunt și implicit știe și ce educație primește și va primi fiul meu!

Astăzi mi-am scos fiul la joacă, plini de zâmbete și veselie, cum o facem de fiecare dată și m-am întors plină de nervi. Nu pentru că am pățit noi ceva, ci în spirit de solidaritate cu Vlăduț.

Cele peste 12 grade de afară au făcut ca parcul de la noi din cartier să se umple de prichindei cu părinți și bunici. Printre zecile de copii era și Vladuț cu bunica lui. Lângă ei alți câțiva copii care se jucau în nisip. Ne-am dus și noi pentru că bebe tot trăgea la gașca mică și veselă. A văzut o greblă și înainte să pună mâna pe ea, am întrebat a cui este și dacă ne dă voie să ne jucăm cu ea. Grebla ca și toate jucăriile de acolo erau ale lui Vlăduț, un flăcău de 2 ani cu ochii precum cerul. Stătea cu spatele la noi, așa că prichindelul nu a văzut că ne jucăm cu grebla lui. În fața lui în schimb, erau alți 2 copilași care se jucau împreună cu jucariile lui. Dintr-o dată urlete și țipete. Vladuț trăgea de un tractor cu excavator și zicea "meu, meeeeuu". 
Apare bunica.

- Vlăduț, nu este voie! Învață să împarți!

Vlăduț, nimic.

- Vlăduț, dacă nu împarți te duc în casă. Nu e frumos ce faci! Lasă și pe alții să se joace cu jucăriile tale că așa este frumos.

Vlăduț avea ochii plini de lacrimi. Era obligat de cineva mai mare și mai puternic să-și dea jucăriile pentru că așa trebuie și așa este frumos. DE CE? Cine zice?

După tractor a urmat o sapă, o altă greblă mai mică până când Vlăduț a cedat cu totul și s-a ridicat de la locul de joacă supărat maxim. I-am mulțumit personal lui Vlăduț că ne-a lăsat să ne jucăm cu grebla lui și i-am promis că mâine dacă venim la joacă și ne întâlnim cu el, o să venim și noi cu jucăriile noastre.

- Ei, este mic încă! Nu știe să împartă, mi-a spus bunica lui.

- Nici nu trebuie, doamnă, i-am răspuns imediat. Sunt lucrurile lui. Dacă nu vrea să împartă, foarte bine. Nu trebuie obligat să dea lucrurile lui unui străin, așa cum nici noi nu o facem.

Bunica a zâmbit și mi-a dat dreptate, adăugând că sunt totuși copii și așa e frumos.

Și acum vă întreb eu pe voi, mame care sigur o să mă judecați și o să săriți că o să îmi învăț copilul să fie un egoist și un zgârcit, dacă v-ar face cineva și vouă la  fel?

* Dacă vă luați o mașină scumpă și vine vecinul să-i dați mașina să se dea o tură, ca deh! trebuie să împarți că așa e frumos?

* Dacă te duci la restaurant și când îți vine comanda, vine cel de la masa alăturată și-ți ia din farfurie că deh! pare mai bun ce ai tu în farfurie și îți ia doar o bucățică. Doar e frumos să împarți, nu?

* Colega de apartament îți ia pantofii tăi preferați și pleacă în club cu ei, că na! e frumos să împarți. Și ce mare lucru, că doar îi aduce înapoi. Nu-ți prea convine, nu?

Sursă foto: dreamstime.com

Atunci de ce mi-aș obliga copilul să-și dea jucăriile? ESTE EXACT ACELAȘI LUCRU diferența fiind vârsta! DA! L-aș obliga să dea înapoi jucăria luată de la alt copil, dar în niciun caz să-și dea jucăriile lui. De să plângă copilul meu? De ce să sufere la gândul că iar iese în parc și trebuie să-și dea jucăriile pentru că așa e frumos sau așa trebuie? Dacă va vrea să le dea, le va da. Dacă nu, NU! iar eu îl voi susține până la capăt.

Iar voi cei care mă veți judeca, mai ales mămici, imaginați-vă că mergeți pe stradă și vin să vă iau geanta de pe umăr că e mai frumoasă decât a mea și vreau să o port puțin. Cum!? Nu mi-o dai!?! Nu te-a învățat mama ta când erai mică că e frumos să împarți?