joi, 8 octombrie 2015

Știți de ce-mi iubesc la nebunie locul de muncă?

   Se zice că atunci când un om își dă demisia, defapt nu părăsește firma ci pe șefii acesteia.
   Ei bine ... Sunt puțini cei care să fie așa, norocoși ca mine, să-și iubească locul de muncă și să aibă parte de șefi pe care cu drag i-ar chema la un grătar la el acasă. Nu neg că și eu am avut clipe și zile în care cafeaua de dimineață era însoțită de foaia albă și textul ”Subsemnata, vă rog a-mi aproba ...”. Dar cine nu are astfel de momente? :) Important este cum acei șefi știu să te trateze și cum știu să te facă să rămâi. Ai mei au știu întotdeuna să pună punctul pe i și pentru asta le mulțumesc. Poate că mâine regretam acel text cu ”Subsemnata”.

   De asta am decis să vă spun de ce-mi iubesc la nebunie locul de muncă:

1. În primul rând îl iubesc pentru oamenii cu care lucrez și pentru oamenii care-l conduc.

2.   Odată cu Popas Păcurari am crescut și eu. Am fost ca doi copii, unul mai breaz decât celălalt. Unul cu zile mai bune și mai proaste. Unul cu greșeli din care am ieșit cu fruntea sus, plângând sau râzând, dar mereu cu soluția în buzunar.

3.   Mulțumită Popasului am cunoscut sute de miri. Cu unii am rămas în relații atât de strânse încât am fost în excursii împreună, le-am fost la cumătrii sau și-au exprimat dorința să fie prezenți la nunta mea. Unii chiar îmi trimit mesaje de Crăciun și de Paști, mulți îi am pe Facebook și socializăm săptămânal, iar cu alții am rămas doar la stadiul de ”Bună ziua”, când ne întâlnim pe stradă. În felul lor toți au fost unici și de la fiecare în parte am avut ce învăța.

4.   Mulțumită Popasului am cei mai tari nași din Univers. Relația noastră de prietenie a început între pereții restaurantului, când nășica mea s-a așezat pe scena din sala mare și a zis fascinată ”Îmi bag picioarele! Eu aici mă mărit! Eu aici voi fi mireasă!” Și a fost!! A fost o mireasă superbă cu o nuntă de vis.

   Nu vă spun în ce circumstanțe a ajuns să evolueze relația noastră de prietenie că încă nu vreau să fiu dată afară :))))) Asta ar fi o poveste interesantă, dar promit că vi-o povestesc când nu voi mai lucra la Popas. Deci nu prea curând :)))

5.   Mulțumită Popasului am reușit să-mi cumpăr mașină. Mulțumită Popasului, șefilor mei și unor foști miri tare dragi mie. Am muncit pe brânci pentru mașina mea. Am fost manager dar și ospătar la evenimente. Cârcotașii spuneau că pun poze pe Facebook cu mine îmbrăcată în ospătăriță doar de dragul pozelor. Frustrați!! Am fost zi și noapte prezentă și niciodată nu mi-am închis telefonul. Am muncit mult ... dar dacă nu era Popasul oare mai aveam ocazia să muncesc și să câștig banii necesari?




6.   Mulțumită Popasului am trăit cea mai frumoasă poveste de dragoste și încă o trăiesc cu intensitatea primei zile. Colegi complici, flori trimise cu bilețele anonime, cafea servită cu mesaje de dragoste pe șervețel și lista poate continua. Pot spune că Popasul a fost martor la povestea de dragoste dintre mine și soțul meu. :)


 


7.   Mulțumită Popasului am reușit să ne cumpărăm și un apartament. Am avut un ajutor IMENS din partea șefilor mei. Acum încet, încet îl mobilăm și abia așteptăm să ne invităm prietenii la un grătar, mai ales că la Oscar Residence vom avea piscină și foișoare amenajate cu grătare pentru locatari.





8.   Mulțumită Popasului sunt omul de astăzi, și-mi place la nebunie omul care sunt! :)





3 comentarii:

  1. Doamne, citind firul povestii si urmarind sirul fotografiilor... asa frumos ai descris povestioara ta.. demn de filmele de dragoste cu happy ending!! Felicitari!! TE pup

    RăspundețiȘtergere