sâmbătă, 23 februarie 2019

Conflicte, conflicte și iar conflicte?



Conflicte interioare? Conflicte cu persoana iubită, cu copiii, cu părinții sau colegii de muncă? Vrei să-ți stăpânești ieșirile nervoase, să pui capăt certurilor sau chiar să le stopezi imediat ce simți că acestea vor începe?
Dacă ți-aș spune că toate se pot rezolvat SUPER SIMPLU, m-ai crede?
         Nu o spun eu! O spune Zoltan Veres.
         Vedeți voi, zilele trecute am fost la un seminar pentru inteligența emoțională în conflicte. Sună pompos, dar au fost cele mai bine petrecute 2 ore din viața mea. Cu exemple concrete, am aflat unde greșesc eu, unde și când greșesc ceilalți și cum aș putea să evit toate acestea pentru binele și confortul meu.
        Seminarul a început în stilul caracteristic lui Zoltan. Ne-a rugat să facem cunoștință cu cel puțin 5 persoane de lângă noi. Starea de spirit s-a schimbat imedita în toată sala. Ne-a povestit despre copilăria lui, despre traumele care i-au marcat viața, despre anii în care a luptat să devină cine este astăzi, despre compromisurile și încăpățânarea de a-și ține persoana iubită lângă el și despre lupta pentru supraviețuire într-o lume plină de discriminare și de ”cel mai mare și mai tare câștigă mereu”.
Ne-a rugat să-i spunem la ce întrebări dorim să ne ofere răspuns. Am ridicat 2 degete:
-         Cum să nu provoci un conflict?
-         Apreciez întrebare. Mulți nu ajung la nivelul acesta, mi-a răspuns Zoltan.


     Cu o tablă întreagă de întrebări, au început lecțiile. După exemple clare din viața de zi cu zi, după scheme și cazuri concrete analizate, după soluții pe care Zoltan le-a aplicat de-a lungul vieții, rezultatul a fost unul cât se poate de simplu. Ca să ajungi la un conflict trebuie să ai subiectul și starea necesară pentru conflict, iar ca să-l stopezi trebuie DOAR să:

FII EXEMPLU
și să
IUBEȘTI NECONDIȚIONAT



Sună cam aiurea, dar toate au logică.
În primul rând trebuie să înțelegi. Să spunem că te cerți cu un coleg de muncă. Trebuie să analizezi puțin situația. Acest coleg are des conflicte cu toată lumea sau doar cu tine? Întârzie mereu doar la întâlnirile cu tine sau la fel face și cu ceilalți? Nu respectă taskurile doar cu tine sau și cu ceilalți? Dacă nu ești un caz izolat, atunci problema nu este la tine ci la el. Și dacă asta este problema lui, de ce o faci problema ta?
Iubitul te-a înșelat. Ești prima iubită pe care a înșelat-o sau este o practică de-a lui? Te-a jignit doar pe tine sau și pe celelalte femei din viața lui? A ridicat mâna asupra ta sau și-a lovit și celelalte iubite? Ai prins ideea? Răspunsul este FOARTE CLAR. Nu tu ești problema, ci el.
Cum era vorba? Atâta poate, atâta face?



Caută să înțelegi persoana cu care ai mereu conflicte și caută să eviți pe cât posibil a mai intra în conflicte cu ea. Nu se poate din prima, dar pe parcurs vei îmbunătăți din ce în ce mai mult situația. 
Zoltan ne-a învățat să facem chiar și o schemă a conflictelor. Dacă avem certuri mereu cu aceeași persoană, înseamnă că tot parcursul are un tipar. Este necesar să analizezi fiecare pas din acest tipar și să înveți să intervi acolo unde crezi că se va adânci iar conflictul.


M-a bușit râsul când ne-a spus că avem conflicte cu persoane pe care nici măcar nu le cunoaștem. Serios?
”Sunteți cu mașina în trafic. Cineva vă taie calea. Începeți să înjurați, să strigați la el, eventual mai faceți și vreo 2 semne obșcene. Deja ați intrat în conflict. Chiar am un prieten care făcea la fel și cu timpul a învățat să gestioneze problema foarte bine. Nu mai înjură și se adresează celorlați participanți în trafic cu ~ îngeraș ~ Îngeraș vezi că te sinucizi, îngeraș mai sunt și eu pe aici, îngeraș las-o mai moale că faci poc!”
Intrăm în conflict zilnic fie că vrem fie că nu vrem. Dacă ne-am putea controla aceste emoții, lucrurile ar fi mult mai liniștite și viața noastră ar fi mult mai frumoasă.


”Mergi pe o alee în pădure. Este o dimineață superbă de vară. Aerul adie ușor și soarele te încălzește printre frunzele copacilor. Te îndrepți spre o poieniță și dintr-o dată în drumul tău apare o buturugă exact în mijlocul aleei. Ce faci? Te oprești și ce cerți cu buturuga să se dea din drum? Stai acolo până când pleacă? Te întorci acasă pentru că e buturuga acolo?”
Cel mai grozav răspuns mi l-a dat prietena mea Loredena: ”Mă urc pe ea și-mi fac și-un selfie.” 😂
EXACT! O ocolești, o sari, te urci pe ea. Faci ce trebuie ca să-ți vezi de drum și să ajungi în minunata ta poieniță. Așa este și cu persoanele cu care ai mereu conflict. Le ignori, le ocolești, treci peste și îți vezi de viață liniștit oricât te-ar sâcâi, oricât rău ți-ar face și oricât ți-ar sta în drum. Iar dacă la întoarcere știi că buturuga e tot acolo, atunci din start mergi pe alt drum. Vedeți ce simplu este?
Schimbare începe cu noi. Să fim noi un exemplu și să încercăm să-i iubim pe ceilalți necondiționat. Nu zice nimeni că trebuie să le acceptăm josniciile și trebuie să ai FOARTE BINE delimitată linia între ceea ce accepți și ce nu, dar să încercăm atât cât stă în puterea noastră să-i înțelegem.
Iar încă un lucru FOARTE IMPORTNAT este acela ca niciodată, dar niciodată să nu încercați să aplanați un conflict dacă nu vi se cere ajutorul.
”Imaginați-vă că doi lupi se luptă. Chiar vreți să vă băgați între ei? Până nu renunță amândoi la luptă și vin cu urechile plecate și dând din codiță să vă ceară ajutorul, niciodată să nu interveniți. Ambii lupi trebuie să dorească acest lucru. Dacă doar unul dorește conciliere, veți ajunge sfâșiat de celălalt lupt.”
Eu mi-am învățat lecția de aur. Cu cât dau mai multă atenție, cu atât îmi controlează viața mai mult. Cu cât ignor și mă detașez, cu atât observ ce lucruri și oameni minunați mă înconjoară. Iar o gândire pozitivă atrage după ea numai lucruri frumoase și pozitive. Aici v-a trebui să mă credeți pe cuvânt. 😃

Material didactic pentru acasă 

Pe Zoltan în găsiți AICI. Susține zeci de webinarii gratuite. Rupeți-vă un pic din timpul vostru și ascultați-l. MERITĂ.



luni, 18 februarie 2019

Cea mai adevărată sărbătoare falsă



Valentine’s Day-ul ăsta ne-a acaparat pe toți. Nu prea sărbătoream noi Dragobetele, dar acum nici atât nu prea o facem. Mai sunt românii pur sânge care boicotează 14 Februarie și sărbătoresc pe 24 Februarie. Mai sunt cei care sărbătoresc în ambele zile sau cei care nu sărbătoresc deloc. Sunt cei care celebrează iubirea în fiecare zi și mai sunt eu!
Eu sunt și pro și contra și mă și abțin. Le-am făcut pe toate: am și sărbătorit toată împopoțonată ca un brad de Crăciun pe la restaurante de 14 Februarie, am sărbătorit și mai pe tradițional de Dragobete, am și renegat ambele zile, m-am și abținut de la comentarii și tot așa. În 34 de ani am avut toate stările posibile și imposibile.
Dar anul acesta! Anul acesta, am avut cel mai tare Valentin ever! Cea mai tare sărbătoare falsă am petrecut-o în cel mai original și tradițional mod posibil, exact ca la mama acasă. Cu mama. Acasă la mama. ❤
Ce fonfeuri de restaurant? Ce rochii dichisite, machiaje și coafuri wow biz. Nimic! Nada! Niente! Pijamale, frate!
Cum a început ziua? Cu o noapte de nesomn ca ultimele nopți din ultimul an din viața mea. Mama, ca în fiecare dimineață mă așteapta în bucătărie cu cafeaua. Ador diminețile cu mama! Povestim, râdem, depănăm amintiri și facem planul de atac pe ziua respectivă: unde-l scoatem pe bebe la joacă, ce mai vizităm, în ce orașe vom merge la vară și ce facem de mâncare în ziua respecivă.  Ador diminețile cu mama! Așa că după ce am terminat cafeau, NORMAL că s-a trezit și Moțoțicu (bebe). Schimbat, jucat, mâncat, jucat, somn.
Odată căzut la datorie, am și fugit la Elena. Cum puteam să-mi dovedesc dragostea pentru cei dragi dacă nu cu un tatuaj? No. 6 is on the way! 



M-am întors acasă și mi-am îmbrățisat pijamalele de parcă nu le văzusem de ani de zile. Vremea nu ne-a ajutat deloc, așa că toata ziua a fost dedicată jocurilor, desenelor animate, pijamalelor, filmelor, pijamalelor, fugărit prin casă, pijamale, desene pe pereți, pijamale, somn și pijamale.

Ei bine a venit și seara! Și ce seară! O aromă îmbietoare de usturoi și vin fiert și cartofi prăjiți! Vai că și acum îmi plouă în gură! Pentru că i-am adus o cutie imensă de ciocolată Merci, mama s-a gândit să-mi facă o surpriză: pui la ceaun, cartofi prăjiți, mujdei, mămăliguță, brânză de burduf  și la final colac peste pupăză o cană de vin fiert cu măr și portocală (asta am pregătit-o eu, dar acum o laud pe mama 😃). Ce regim? Ce rochii strâmte? Ce restaurante? Ce sărbătoare americană?
Am petrecut cât de românește s-a putut și vreau să vă spun că a fost cea mai reușită zi a îndrăgoștiților din viața mea. Am petrecut-o exact cu persoanele pe care le iubesc cel mai mult în universul acesta: copilul meu, mama mea și Dodolina mea.

PS Nu am poze cu mâncarea. Nu a vrut să stea la pozat. 🙈🙉🙊



duminică, 17 februarie 2019

Prichindel la Prichindel



Nu știu cum au fost alți copii la primul tuns, dar la noi a fost sfârșitul lumii, Armagedon, invazia extratereștrilor, crocodili cu tot cu lacrimi, uragan, tsunami, strigat după mama (adică eu), mama mea, mama ta, mama lui, toate mămicile din univers!
De mai bine de 2 săptămâni am stabilit că bebe merge azi la tuns. Zis și făcut. Am luat-o pe buni de braț și via la frizeria din centrul Brașovului. Mama s-a luminat la față când am ajuns în fața ușilor:



”Vai, mamă! Aici v-am tuns și pe voi! Frizeria asta cred că are mai bine de 40 de ani.”
Deși mai erau 15 minute și închideau, doamnele de acolo au fost de-o amabilitatea extraordinară. Ani de zile mi-a lipsit genul acesta de om: veșnic amabil, veșnic zâmbitor.

-         Bună ziua. Am și eu un bebe de tuns. Văd că mai aveți 15 minute din program. Nu aș vrea să insist, dar credeți că mai aveți timp de un tuns? Este primul lui tuns.
-         Păi dacă ați intrat, credeți că vă dăm afară? Termin flăcăul acest (arătându-mi către băiețelul ce stătea cuminte în mașina lui de curse în timp ce îl tundea), apoi îl iau pe băiatul domnului și apoi vă servesc cu drag.




Zis și făcut. Intrat, dezbrăcat, uitat pe pereți, minunatul meu era cu gura până la urechi și nu mai contenea să spună ”WOOOAAA”. În nici 10 minute copilul meu era în mașina de curse gata să fie tuns. Ca o mamă responsabilă ce sunt, am scos imedit telefonul ca să-i fac poze. 😄 Trebuia imortalizat momentul! Primul lui tuns! Dispărea moțul! Așa ceva trebuie avut amintire pentru când va fi și el tată. Abia așteptam să o rog pe doamna să-mi pună într-un șervețel prima lui șuviță, la fel cum și mama mi-a păstrat mai bine de 20 de ani prima mea codiță împletită.
Și cum eram eu concentrată să surprind momentul când foarfeca se întâlnește cu prețiosul lui moț, se dezlanțuie furtuna.
Pelerina lui de Batman zboară smulsă efectiv de la gâtul lui, urlete cât casa, mișcări identice ca ale peștilor pe uscat, lacrimi de elefant aflat în creștere, mama, mama, mamaaaa, MAMAAAAAA!
Nici gândurile din cap nu am apucat să le termin, apăi să mai fac vreo poză. Luat copil în brațe, potolit pe loc. Cum se apropia tanti cu foarfeca începea din nou distracția. Ne-am așezat într-un final pe scaun și cu greu a reușit doamna să-l tundă mai mult cu aparatul de ras că dacă stăteam doar după ”foarfec și piepten”, și acum eram acolo. 

Noroc de buni că a reușit să facă vreo 2 poze :D

Cert este că am descoperit că băiatul meu are o forță, de nu m-aș pune rău cu el. 👊😂 1 an și 4 luni, dar frate! Să te ferești de el când e nervos! Degeaba au încercat doamne de acolo să-l îmbuneze cu vorbe calde, jucării și dulciuri că nimic nu a mers. Noroc că-l țineam că altfel nu știu ce se întâmpla :)))
La final când doamna l-a terminat de tuns, în secunda următoare și bebe s-a luminat la față și a tăcut mâlc. ”Ia uite domnule la el! L-au scos din prinză”, s-au amuzat ceilalți clienți. Spre surprinderea mea, copilul meu a fost printre ”cei cuminți”. Deci se putea și mai rău!
Ne-am liniștit, ne-am scuturat de părul rămas pe noi cu cea mai performantă și eficientă ustensilă pe care eu am putut să o văd într-o frizerie. :))))) Robi s-a bucurat cel mai mult de măturică, fiind mai mult decât fericit să facă curat prin salon, așa că l-am lăsat în pace. 







În tot acest timp mama cu doamna manager (totodată și proprietara frizeriei, care ne-a întâmpinat de când am sosit) depănau amintiri. Așa am aflat că săptămâna viitoare vor sărbători 25 de ani de când a preluat Prichidel, tunzând copii de la 19 ani, acum având 60. Mama și-a adus aminte cum ne aducea pe noi la tuns, iar eu ascultam fascinată, bifând încă un lucru de suflet pentru mine și al meu copil: amândoi ne-am tuns prima dată în același loc.
La final când să plecăm, Robi al meu a primit o diplomă pentru cel mai curajos băiețel, împreună cuuuuu … MOȚUL LUI. Mi-a săltat inima de bucurie mai ales că uitasem cu totul și nici nu apucasem să o rog pe doamnă să-mi păstreze o șuviță de-a lui.




A fost o experiență plină de emoție și mulțumesc Domnului că am fost prezentă la încă un prim lucru în viața copilului meu! 

Dacă ai un copil mic și ești din Brașov sau treci prin Brașov, îți recomand să-l duci la tuns la Prichindel. Pe noi ne-au cucerit de la primul ”Bună ziua” și le doresc pe puțin încă 40 de ani de activitate pentru ca și fiul meu să-și ducă copii la tuns unde am fost și noi.




sâmbătă, 23 iunie 2018

Cureaua obsedată




Îmi place de Ioana. Serios! Are un stil aparte. Îmi place de ea la fel de mult cum îmi place și de Mădălina. Probabil și din cauză că au stiluri asemănătoare, pentru că unele elemente le găsesc la amândouă și pentru că mai peste tot unde este Mădălina este și Ioana. APROAPE! Dacă nu mă credeți, urmăriți-le paginile de Instagram, de unde sunt și pozele de mai jos. Dar să lăsăm detaliile deoparte și să revenim totuși la ale noastre.

Să vă spun ce am descoperit azi. Ce faci pe o zi ploioasă cu 10 grade afară? Navighezi sau te dai cu schiurile online. Și din poză în poză, tag and tag, mai vezi și tu cu ce se mai ocupă lume. Care ce mai gătește, care ce mai vizitează, cine ce amant mai are, cine cu ce se mai îmbracă. Si atunci am văzut!!!!! 











Ioana are o curea care o urmărește peste tot!!! În primă fază am crezut că are nevoie de #haisafacemchetapentruonouacurea. Apoi mi-am dat seama că sunt total pe lângă subiect. Ioana este urmărită peste tot de o curea obsedată. Nu știu exact dacă sunt două, una aurie și una argintie, dar cel puțin una nu o lasă în pace deloc de prin aprilie 2017. Săraca fată! Nu poate merge nicăieri fără să fie pe urmele ei cureaua buclucașă.










E în Anglia? Hop și cureaua! E în Grecia? Hop si ea! Italia, Viena, Belgia, Cluj, București, Iași, Malta, mall, pe stradă, când doarme, peste tot e obsedata aia. A vizitat toată Europa ținându-se scai de Ioana. Pfff ... O invidiez nițel! Mă mir cum de a reușit Ioana să fenteze cureaua și să scape de ea la premierea Elle.










Dacă atunci când eram mică și mă întreba lume ce vreau să devin când voi fi mare și eu răspundeam toată mândră de mine ”doamna profesoară” și mai apoi Andreea Esca, acum vreau să devin o curea obsedată. Pe bune!