miercuri, 13 decembrie 2017

Cele mai ciudate legi din lume

        De când cu emisiunea ”Pe bune” de la ProTv, nu de puține ori am căutat pe ”sf. Google” să văd dacă este adevărat ce spun ei acolo. Din căutare în căutare am găsit cele mai ciudate legi din lume. Și sunt 50 la număr. Le aveți mai jos. Enjoy.

Sursă foto: 4.bp.blogspot.com


1.     În Elveția este ilegal sa trântești portiera oricărei mașini. 
2.     În anul 1979, regimul politic din Irak a interzis filmele cu arte marțiale.
3.     În Danemarca legea permite deținuților să evadeze din închisori.
4.     În Myanmar este ilegal sa accesezi Internetul. Oricine o face ajunge să stea
ani buni după gratii.
5.     Pe timpul desfăşurării Primului Război Mondial, bărbații care erau dovediți
homosexuali, erau executați pe loc, fără niciun proces.
6.     În Singapore este contrar legilor acestei țări să mesteci banala gumă de
mestecat.
7.     Datorită faptului că celebrul personaj de desene animate Donald Duck nu
purta pantaloni lungi, filmele de desene animate care-l aveau drept erou principal au fost interzise de lege în Finlanda.
8.     În anul 1935, guvernul României din acele timpuri a introdus o lege prin
care personajul de desene animate, Mickey Mouse a fost interzis pe motiv ca era atât de urat desenat încât speria copiii mici.
9.     În urma cu peste 2000 de ani, Cezar a interzis accesul carelor în Roma, pe
motiv ca încurcau și aglomerau circulația cetățenilor romani.
10. În Marea Britanie, legea permite oricărei femei gravide sa urineze oriunde
dorește, inclusiv in cascheta unui polițist, fara sa poate fi trasa la răspundere.
11. În Anglia oricine lipește greșit o marca poștala care o reprezintă pe regina,
poate fi acuzat de trădare de tara.
12. În statul american Florida, este interzis orice act sexual cu un porc spinos.
13. În Texas, porcii care fac sex in apropierea oricărui aeroport, încălca o lege
încă in vigoare care-i incriminează direct pentru astfel de fapte.
14. În orașul Alexandria din statul american Minneapolis, exista o hotărâre
legala care-i interzice oricărui bărbat căruia-i miroase gura a peste, sa aibă vreun contact sexual cu o femeie.
15. În statul Carolina de Nord, este interzis de lege sa înjuri în prezenta…
morților.
16. Legile statului Ohio pedepsesc cu închisoarea pe oricine încearcă sa îmbete
un peste.
17. În statul Florida, daca o femeie nemăritată sare cu parașuta în zilele de
Sâmbătă, acesta ajunge invariabil la închisoare.
18. Tot in orașul Alexandria din statul Minneapolis, daca răsuflarea unui bărbat
miroase a usturoi sau ceapa, acestuia-i este interzis de lege sa aibă orice fel de contact sexual cu șotia sa.
19. În capitala statului El Salvador, orașul San Salvador, există o lege care
condamnă la moarte prin împușcare în fața unui pluton de execuție, orice șofer prins băut in interiorul capitalei. Într-un singur an 32 de șoferi ghinioniști au fost executați în acest mod.
20. În orașul englez York exista încă în vigoare o lege datând din Evul Mediu,
care-i permite oricărui cetăţean al orașului sa ucidă orice scoțian întâlnit in York. Evident, doar daca scoțianul vizat poarta asupra sa un arc si o tolba cu săgeți.
21. În Anglia anului 1837, dacă un bărbat săruta o femeie fără voia ei, exista o
lege care-i permitea femeii sărutate forțat, sa-l muște de nas cat se poate de tare pe bărbatul vinovat.
22. In statul american Vermont, pentru orice femeie care vrea să poarte o
proteza dentară, este nevoie de acordul scris si semnat al șotului acesteia.
23. Dacă ajungi cumva în orașul Logan County, să nu săruți niciodată o femeie
care doarme, indiferent daca îți este soţie sau prietenă. Legile acestui oraș pedepsesc acest gest cu închisoarea.
24. În Paraguay duelul este permis de lege, atâta timp cat cei doi participanți la
duel fac dovada ca donează sânge spitalelor.
25. Hipnoza este o practică interzisa in școlile publice din orașul american San
Diego.
26. În timpul regimului politic taliban din Afganistan, clericii musulmani au
adoptat o lege care le interzice femeilor să poarte șosete de culoare albă, pe motiv că astfel barbatii se excită sexual în preajma lor.
27. În statul american Iowa, daca un bărbat săruta o femeie mai mult de 5
minute neîntrerupte, fapta se considera infracțiune, iar bărbatul pătimaş risca închisoarea.
28. Acum circa 300 de ani, orice cetăţean japonez care încercă sa părăsească
Imperiul Soarelui Răsare, era condamnat pe loc la decapitare pentru trădare de tara.
29. În orașul Eureka din starul american Nevada, legea interzice ca un bărbat cu
mustață sa sărute o femeie.
30. În Bangladesh, chiulitul de la școală este interzis de lege. Orice elev prins in
afara orelor de curs, ajunge la închisoare.
31. Orașul St. Louis din Missouri are in vigoare o lege conform căreia este
interzis ca un bărbat sa salveze o femeie aflata in pericol, daca aceasta este îmbrăcată in pijamale.
32. Pe teritoriul Franței este ilegal să dai numele de Napoleon unui porc.
33. În orașul Baltimore din Maryland, este ilegal să intri cu un leu într-o sală de
cinema.
34. Este contrar legii pentru orice cetăţean britanic să moara în interiorul
Palatului Parlamentului din Londra.
35. Daca ajungeți în orașul Miami din Florida, reţineţi ca este interzis de lege sa
imitați orice fel de sunete emise de animale.
36. În Bahrein este interzis de lege ca un bărbat ginecolog să examineze direct
organele genitale ale unei femei. Puținii bărbaţi medici ginecologi din acestă țară musulmană, se folosesc în acest scop de o oglinda poziționată astfel încât să le ofere imaginile de care au nevoie atunci cand stabilesc un diagnostic pe cale vizuală.
37. În statul american Oklahoma, orice persoana care se stramba in mod voit la
un caine, ajunge la închisoare sub învinuirea de agresiune asupra celui mai bun prieten al omului.
38. În Liban, bărbaților le este permis să întrețină acte sexuale cu animalele de
sex feminin. Daca în schimb, un barbat este surprins în timpul unui act sexual cu un animal de sex masculin, este pedepsit cu moartea fără niciun fel de proces.
39. Singura țară din lume care nu a cenzurat niciun film porno este Belgia.
40. În orașul italian Milano există o lege locală care-i obligă pe cetățeni să
zâmbească tot timpul, cu excepția situațiilor când merg la spital sau la înmormântări.
41. În statul american Washington, dacă un cetățean se laudă în public că are
parinti bogati si influenti, persoana în cauză ajunge la închisoare.
42. Exista o lege în orașul Oxford din statul Ohio, care interzice oricărei femei
să se dezbrace în fața unei fotografii care reprezintă un barbat.
43. Legile orasului Willowdale din statul Oregon interzic oricărui bărbat care
face dragoste cu o femeie, să înjure sau să blesteme pe durata intregului act sexual.
44. În timpul oricărui act sexual petrecut în orașul Conorsville din Wisconsin,
este interzis de lege ca un bărbat sa tragă cu o arma de foc în momentul în care partenera sa se apropie de orgasm.
45. Orice femeie aflată pe teritoriul orașului Tremorton din statul Utah va
ajunge la închisoare dacă face dragoste cu un bărbat în interiorul unei ambulanțe.
46. În Indonezia, legea pedepsește masturbarea efectuată fie de bărbați sau
femei, cu moartea prin decapitare.
47. Pana în prezent, 24 de state americane dau câștig de cauză divorțului
intentat de orice femeie care pretinde că soțul său este impotent.
48. Dacă ajungeți cumva în statul american Kentucky, să nu transportați
niciodată cornete de înghețată în propriile buzunare. Există o lege în vigoare conform căreia puteți ajunge la închisoare pentru această faptă.
49. Dacă cumva transportați o bombă nucleară în orașul Chico din California,
sunteți pasibili de o amendă de 500 $, pentru transport de material radioactiv pe teritoriul orașului.
50. În Danemarca există o lege care-i obligă pe toți posesorii de automobile să
se uite sub propriile mașini în căutarea unor eventuali copii ascunși acolo, înainte de a urca la volan și a demara.


marți, 14 noiembrie 2017

32 ore de travaliu și o naștere de 8



     E joi - ora 18.00. Ca în fiecare seară din ultimele 2 săptămâni, de când am tras oficial la vatră și am terminat cu munca de tot, mă consult cu Dodo asupra meniului de seară.
- Ce păpăm azi? Ne facem de cap așa ca de ultima dată sau o dăm light pe salate? Cățelul se uită lung la mine. Eram gravidă în 40 de săptămâni și 4 zile. Bebe putea veni în orice zi.
- Ai dreptate, îi răspund. Hai să ne facem de cap pentru ultima dată. După aia, salut dezmăț culinar.
     Cartofi prăjiți, ochiuri, brânză de burduf, mămăliguță. Mâncarea mea preferată. Mănânc cu poftă și eu și Dodo. Atunci am descoperit că-i plac și cartofii prăjiți. O farfurie imensă și un pahar de cola zero. Mă simțeam de parcă am murit și am ajuns în Rai.
     Păpăm copios și ne așezăm la un film. Nu știu când am adormit, dar știu că m-am trezit la ora 23.03 cu dureri groaznice de burtă. Deschid ochii instant. Îmi zic în gând că așa-mi trebuie dacă am mâncat ca sparta. 
      Mă duc la baie. Simt nevoia să împing. Împing și nimic. Vin înapoi în pat. Adorm imediat. După o oră mă trezesc din nou cu aceleași dureri. Crampe de nesuportat. Iar dau vina pe mâncare. ”Exact ce-mi trebuia! Să mă balonez!” Mă duc din nou la baie. Împing și nimic. Vin în pat. După o oră se repetă istoria. Îmi pică fisa. Am contracții. Stau trează cu ochii pe telefon. Crampele și durerile erau din ce în ce mai dese, astfel că la 8 dimineața aveam dureri din 17 în 17 minute.
      O anunț pe nănuța Alina și o întreb dacă mă poate duce la spital mai târziu. În 10 minute era la ușă. 
- Nu sunt pregătită să plec. Nu vrei să bem o cafea?
      Am terminat și cafelele și eu tot nu eram convinsă că trebuie să merg la spital. Alina încearcă să mă convingă dar eșuează. Ea pleacă la muncă, eu rămân acasă.
      Le anunț pe Cucuiete. Începe cearta online. Toate cu gura pe mine. Să mă duc la spital cât mai repede. Nu eram însă deloc convinsă că de data asta vine bebe. După ce am mai fost internată de 2 ori și cum m-am dus așa m-am întors, am promis că mai ajung la spital cu jumătate de oră înainte să nasc. După mai multe discuții și argumente pro spital/internare, o sun pe vecina Ioana.
- Cred că nasc. Mă duci, te rog, la spital? Dar nu te grăbi că nu e încă grav.
      În 5 minute, Ioana era la ușă. 
- Nu sunt gata. Mai durează. Vrei să bem o cafea? :))) (Orice numai la spital să nu merg)
- Bem.
      Într-un final îmi fac curaj și mă pregătesc. Bagajele erau făcute și așezate la ușă încă din luna a opta de sarcină. Contracțiile erau din ce în ce mai dese așa că ne pornim către spital. Nănuța Irina era la țigară/cafea pe balcon. De cum m-a văzut s-a albit cu totul. Nu mai intra nici cafeau, nici țigara.
- Vai! Ești bine?! Naști? Il sun pe Claudiu să te ducă? Vai! Să mă anunți când naști și să-mi spui cum te simți. Pot să te sun? :))))
       La 11 eram deja internată. Am solicitat să stau în același salon în care am stat și ultimele 2 dăți în speranța că voi găsi fețe cunoscute. Dorința mi-a fost îndeplinită, dar toate pacientele erau noi.
       Contracțiile îmi tăiau respirația. M-au pus la ”traseu”. La fiecare contracție parcă cineva îmi băga un cuțit în spate. Nu mă puteam controla și gemeam de durere, respirând greu ca și cum cineva îmi dădea aer cu porția.
- Ihaaa... Păi dacă tu faci așa la contracții de 20-30, ce o să faci la 80-100 când ești gata să naști? Mă întreabă o asistentă.
       M-am albit cu totul. Mă așteptau dureri de 5 ori mai mari. Altă contracție, altă durere. Mușc din pernă și trag aer cu greu în piept. Vine medicul care-mi monitoriza sarcina.
Aceeași asistentă: - Domnule doctor, are contracții de 20, dar scoate niște sunete și așa se agită de parcă acum naște!
      Încerc să-mi păstrez calmul și să nu o trimit puțin în vizită la mama ei. Spun sec și apăsat să-și dea seama că dacă mai deschide o dată gura la adresa mea, urmează să-i umplu frigiderul: poate nu sunt făcută, doamnă!! să suport durerile nașterii.
      Medicul mă consultă. Dilatație 2. Până ajung la 10 mai este.
      Îi transmit că doamna doctor x mi-a comunicat că în seara respectivă voi naște. Nicio o secundă nu m-am gândit la cezariană, pentru că trebuia să fiu cât mai repede posibil aptă de a avea grijă de puiul meu. 
- Nu cred. Poate mâine, dar azi sigur nu. Dar vedem cum decurg contracțiile și cât de tare te vei dilata. Te vor ține sub observație colegii de gardă.
       Șiiiii acestea fiind spuse, mi-am mai văzut medicul cu 10 minute înainte să nasc. Dar până acolo e poveste lungă.
      Deci era undeva ora 12-13 și eu aveam contracții de 20. 
      La ora 18 deja eram epuizată și sleită de puteri. Asistenta care intrase în tura de seară mă cheamă la traseu. Contracțiile erau tot de 20.
- Imposibil, doamnă. Nu mai pot de durere. Nu au cum să fie la fel!!
      Cheamă să fiu verificată. Mă consultă o doamnă doctor. Ziceai că scotocește cloșca după oul de aur. Urlu de durere. 
- Vai dragă! Păi pe aici iese un bebeluș și tu faci așa urât doar că am băgat eu 2 degete? Ai dilatație de 2. Încă nu naști.
       Mă dau jos de pe masa de control cu lacrimi în ochi. Nu zic nimic. Mă sprijin de pereți și mă duc în salon. Încerc să dorm. Nu pot. Gemetele mele o țin în alertă pe asistentă. Mă cheamă iar la control. De data asta o rezidentă. Mă rog să aibă mână ușoară. Rugăciunile mi-au fost ascultate. Mă verifică și pleacă. Aceeași dilație, 2. Durerile persistă.  Încep să sângerez ușor din cauza controalelor. Mă întorc în salon. Contracțiile sunt mai dese și mai greu de suportat. Ies să mă plimb pe hol. Încerc să iau o gură de aer și deschid un geam. 
- Mai bine ați merge în salon să nu vă zică ceva doamna doctor de gardă, mă sfătuiește prietenește asistenta puțin panicată să nu cumva să aibă probleme.
       Mă întorc în salon. Era deja ora 21. Îmi aud numele. Doamna doctor de gardă vrea să mă verifice. Deja lacrimile curgeau pe obraz involuntar. În cabinet era și ultima rezidentă care m-a verificat. Îi fac semn discret asistentei dacă mă poate verifica rezidenta. Dă ușor din cap că nu. Mă urc pe masă, strâng din dinți. Doamna doctor mă verifică. Am simțit că cineva m-a tăiat pe viu și se juca cu degete în măruntaiele mele. Am poreclit-o Spintecătoarea.
- Dar de când ai scurgerile astea? 
- De când am fost ultima oară în spital. Am luat candidă de aici. 
- Păi ia să te splăm puțin că trebuie să ai colul curat. Pe aici iese bebelușul.
      Durerea m-a dus până aproape de leșin. Abia mai respiram în timp ce plângeam și gemeam de durere. Îmi pune compresă sterilă și mă trimite în salon. Mă opresc direct la baie. Compresa mea era plină de sânge. Aștept să plece toți din cabinet și mă duc la asistentă. 
Izbucnesc plângând: 
- Doamnă, dar femeile astea verifică oameni sau vite. Mă distrug  jos. Chiar nu pot controla mai ușor?
      Asistenta pune privirea în pământ și-mi spune că mă înțelege. Îi spun că pierd sânge și nu știu dacă e normal. Ea îmi spune că e ok, se dilată colul, deși se vedea pe fața ei că era panicată.
     La ora 12 noaptea plângeam și mă plimbam pe hol. Asistenta insista să mai fiu verificată de un medic iar eu refuz. - Nu mai pune nimeni mâna pe mine până dimineață când vine medicul meu!!
     La 2 noaptea o imploram să-l sune pe medicul meu să vină să-mi facă cezariană.
- Doamnă, lăsați-mă să mai chem pe cineva să vă verifice. Eu nu-mi permit să-l sun pe domnul doctor. Sunt medici de gardă. Sunați-l dumneavostră, dar să nu cumva să se supere că-l deranjați la ora asta și să nu mai vrea să vă asiste la sarcină. Zic și eu...
        Atâta panică și teamă nu am văzut niciodată în ochii unui om. 
        Spintecătoare vine iar la cabinet. Sunt chemată.
- Doamnă, trebuie să înțelegeți că nu vă face bine să fiți verificată atât de des.
Și așa aveți colul aproape distrus. Aveți dilatația mică. Se va vedea la traseu când sunteți gata de naștere. Trebuie să vă odihniți, să dormiți. Când va fi momentul să nașteți, nu o să mai aveți putere deloc și nu veți putea naște copilul cum trebuie. Eu vă verific dar sunt sigură că nu s-a schimbat nimic.
- Dar nu eu v-am chemat să mă verificați. Asistenta tot insistă. Din contră,
aștept să vină medicul meu sau rezidenta dumnealui. Mă duc să mă culc. Voi încerca să mă odihnesc.
       Mă sprijin de pereți în timp ce mă îndrept din nou spre salon. Am pierdut șirul drumurilor. Știu doar că era 2 noaptea. Mă așez în pat. Încerc să adorm. Durerile sunt crunte. Din când în când mai deschid ochii. O văd pe asistentă care se uită din capul patului la mine. 
       E 6 dimineața. Suntem chemate să le fie ascultate inimile bebelușilor. Eu sunt pusă la traseu. Puterile mi s-au scurs la propriu din vene. 
- Contracțiile sunt puțin mai mari. 41-50. Tot nu sunt contracții de naștere. Chem pe cineva să vă verifice. 
- Doar dacă e cineva cu mână ușoară. Vă rog! Nu mai rezist la încă un control brutal.
       Vine o domnișoară rezidentă. Mă urcă pe scaun. Își pune mănușile și mă veridică. În sfârșit o mână ușoară. Încerc să mă relaxez. Nu durează nici 5 secunde.
- De urgență cu ea la sala de nașteri!!! Acum o duceți jos!! Are dilatație 8. Se vede capul bebelușului. Acum o duceți jos!!
        Ar fi trebuit să mă bucur. În sfârșit scăpam, dar chinul abia începea.
        Mi-am luat doar geanta de umăr și am coborât cu asistenta la sala de nașteri. Mă bagă într-un salon. O asistentă/moașă, vine să mă verifice. Tremuram din toate încheieturile și mă sprijineam de mese în timp ce-mi îndoiam genunchii în sute de minigenoflexiuni pentru a-mi face durerile mai suportabile. Curgea apa pe mine. Miroseam a transpirație de parcă am fost lăsată în câmp, la 30 de grade, 3 zile la rând. 
       În salonul din fața mea o altă mămică născuse. Nu vedeam decât o pată imensă de sânge. Lângă ea era Spintecătoarea și o asistentă. Femeia urla de durere în timp ce cerea clamante. O coseau.
- Nu te mai văita atâta! Când ai făcut sex nu ai mai urlat atâta. Așa vă trebuie dacă vă place să faceți copii pe bandă rulantă!
        Nu pot reacționa! Caut mese, scaune, paturi să mă sprijin.  Întreb ce mai așteptăm.
- Pe domnul doctor!
Aud discuție pe hol și văd cu coada ochiului rezidenta care m-a verificat ultima dată vorbind la telefon.
- Dar nu este vina mea! Eu acum am verificat-o prima dată. Avea dilatație 8 și am și adus-o jos.
Ulterior am aflat că doctorul a lăsat vorbă să fiu adusă în sala de nașteri la dilatație de 5-6 și ulterior să fie chemat. N-a fost să fie! Ghinionul meu ... 
       Ajunge și medicul. E răcit cobză. Il văd în ușă și atât.
       Asistenta îmi pune o perfuzie și pleacă. Este pentru dilatare. Nu știu dacă trec 30 de secunde și durerile devin insuportabile. Încep să urlu la propriu. Nimeni nu mă bagă în seamă. Simt nevoia să împing. Urlu și împing. Simt cum pansamentul steril dintre picioare pleacă la vale cu tot cu chiloți.
Urlu și nimic. Cu toată puterea mea împing. Urlu involuntar să audă tot spitalul. NU MAI POT! VINE!!!! NU-L MAI POT TINE! 
       În câteva secunde salonul s-a umplut. Moașa, Spintecătoarea, încă vreo 2 asistente și într-un final și medicul meu.
       Sunt urcată pe scaun. Poziția nu e bună. Mai jos, mai jos, trage genunchii la piept, ține-te de bare, nu urla, împinge, nu te screme. Aud frânturi de fraze. Îmi duc mâna la cap și încerc să mă țin de pat. Sunt certată. 
- Ține mâinile pe bare!!! Tragi de ele și împingi! 
        Împing dar nu împing bine. Țip printre dinți.
- Concentrează-te și împinge tare. Dacă nu împingi bine nu o să iasă bebelușul cum trebuie și apoi o să te întrebi de ce, îmi spune medicul.
- Nu te mai screme și nu mai scoate sunete! Când mergi la wc și ești constipată așa țipi? Sunete de astea scoți? Aud o voce feminină.
       Mă uit în dreapta mea să văd cine îmi vorbește. Spintecătoarea! Dacă aveam forță o lăsăm fără 5 dinți în gură.
       L-am născut pe bebe la a patra împingere, a treia bună și după ce moașele s-au urcat cu coatele pe burta mea ca bebelușul să iasă. La ora 7.05 bebe a văzut lumina zilei, a avut 3650 gr, 52 de cm și a primit nota 8/9 pentru că nu a plâns din prima. Pe hârtiile de externare a fost trecută nota 8. 32 de ore de travaliu, o suferință și un chin pe care nu le doresc nici celor mai mari dușmani ai mei (cu 2 excepții) și ei dau nota 8!!
     Rămân pe scaun. Respir mult mai ușor. Durerile au dispărut. Îmi șterg lacrimile și mulțumesc Domnului că s-a terminat cu bine. Întreb de ce nu mă dau jos. Mi se răspunde că trebuie să-mi scoată placenta. Îmi scot placenta și tot pe scaun rămîn. 
- Acum de ce mai stau?
- Trebuie să te coasem. 
       Ok. Nu poate fi mai dureros decât ce a fost înainte, îmi spun în gând. Maaare greșeală. Am simțit pe viu cum băgau acul, cum trăgeau ața și cum făceau nodurile. Nu știu cât a durat procedura, dar cred că o oră tot m-au cusut.
      Sunt dusă într-un salon să mă odihnesc. Mi se comunică că în 3 ore pot merge în rezervă și să-mi văd copilul. ”Țopăi” de fericire. La ora 13, înainte de a pleca spre rezervă, sunt verificată de către doctorița de gardă.
- Nu e a bună! Are hematom. Trebuie cusută din nou!
Refuz să cred că am auzit bine!!! Încep să plâng. Nu vă mai povestesc ce înseamnă cusătură peste cusătură. Deși de data asta am fost sedată, am simțit tot. Nu știu ce mi-au dat, dar mai mult eram amețită de cap.
- Puiule, dar tu de ce țipi așa? Nu ești amorțită? Mă întreabă doctorița, în timp ce mă cusea.
- Sunt amorțită la cap, nu între picioare, răspund zâmbind amar. 
       Seara am ajuns în rezervă. Am pierdut noțiunea timpului și șirul evenimentelor. Mi-au adus bebelușul și mi l-au pus la piept. Pot, dar nu vreau să vă descriu momentul întâlnirii dintre gura lui și sânul meu. Numai o mamă poate înțelege, iar bărbații ar fi prea ironici. 

       Suferința s-a terminat. Îmi strângeam puiul în brațe și plângeam. El a dus o luptă de supraviețuire când era în burtica mea (prietenii știu), iar eu am dus lupta la suprafață. ”Ce am făcut atât de bun pe lumea asta să merit un așa dar?”. Îi mângâiam fața mică și-i povesteam ce viață grozavă o să avem noi doi cu bunica, Dodo, unchiul Cătă, mătușa Lili și teroriștii ăia doi de Alex și Daria. Cum vom merge cu buni și Dodo în excursii, cum îl voi învața să se dea pe bicicletă și eu voi veni din urma lui cu rolele. Cum vom împodobi împreună bradul de Crăciun și vom face oameni de zăpadă din șosete și orez. 
      Viața mea s-a schimbat din momentul în care mi-am ținut copilul în brațe. Atunci am realizat că s-a meritat toată suferința mea. Acel moment... Acel moment care a marcat un nou început, o nouă etapă, o nouă viață. Toate numai pentru el – Robert Constantin, alias Roco!



sâmbătă, 21 octombrie 2017

Cine e Cruella?

Cine e Cruella? 

       Sunt un om vesel, plin de viață, care iubește la nebunie cățeii. De-a lungul timpului am crescut doi câini vagabonzi, iar acum sunt fericita ”mămică” a unei Dodoline care îmi colorează viața în fiecare zi. 
        Porecla de Cruella am primit-o de la tatăl meu, care într-un schimb de replici pline de umor, nemaiavând cale de scăpare, mi-a zis sec: ”Tu, tu, tu Cruellă ce ești!”
Sunt un om pragmatic, realist, îngrozitor de sincer (nu-i tocmai o calitate), ironic, adeptul dreptății și care se ghidează după zicala - ”Dacă vrei ca lucrurile să iasă bine, pune mână și fă-le tu. Nu te baza pe alții!”. Bineînțeles că asta nu se aplică și în bucătărie. 😂
Sunt absolventă a Facultății de Jurnalism, masterandă în Publicitate și PR. Sunt fost reporter de investigații economice la Ziarul de Iași, fost manager de restaurant, coordonator și organizator a 400 de evenimente, în prezent fiind în concediu de maternitate.
Blogul Cruellei este o continuare a pasiunii mele de jurnalist. Aici NU voi scrie niciodată despre un lucru în care nu cred sau nu mă regăsesc, NU voi scrie niciodată doar de dragul de a scrie și NU voi scrie niciodată ca să plictisesc.

Ce spun foștii și actualii colaboratori

Andrei Bălan - îndrăgit interpret de muzică populară și nu numai
~ Când spui Cruella te gândești la acea "domnetă" care vroia să îi transforme pe micuții dalmațieni în haine de blană, nu? Un personaj negativ, plin de defecte, un fel de Aglae Giurgiuveanu din Enigma Otiliei a lui Călinescu, o "babă absolută fără cusur în rău"!
Eiii, eu am cunoscut-o pe Cruella noastră cu totul altfel! E genul de om pe care îl întâlnești once in a lifetime - implicată și dedicată, serioasă dar și amuzantă și mereu pusă pe șotii! E persoana cu care ai vrea să lucrezi toată viața! E mereu deschisă pentru a realiza noi proiecte și mereu dispusă să accepte noi provocări! "Și ce dacă nu a mers aici! O iau de la capăt în altă parte!", ar fi motto-ul ei în viață! Am colaborat și am elaborat împreună diferite proiecte și multe evenimente după care la final ne-am strâns mâinile și am constatat împreună reușita lor! Nu a spus NU niciodată la vreo propunere venită din partea mea! Îmi amintesc de toate petrecerile de la care oamenii plecau doar cu regretul că nu a durat mai mult! Da, așa sunt evenimentele pe care le organizează ea și pentru care pune mult, mult suflet...că dacă nu pui și un strop de suflet, ce ar mai ieși! E persoana care se adaptează și știe mereu cum să abordeze clientul și colaboratorii ca aceștia la final să fie mulțumiți! Cruella, nu pot decât să îți doresc mult succes în tot ceea ce faci, pentru că eu știu că tu faci bine, și întotdeauna să îți amintești că mereu vei găsi în mine un om pe care te poți baza! ~
___________________________________________________________________________

Dudu Cumpăt - Manager Acutica - Salon de frumusețe feminină & masculină

~ A fost o colaborare care s-a văzut pe Facebook. Postările au fost adaptate cerințelor noastre. Adaptabilitate și înțelegerea ideilor. Seriozitate și confidențialitate. ~

___________________________________________________________________________

Toni Hrițac - redactor șef - Ziarul de Iași

~ Ca redactor-șef al cotidianului ”Ziarul de Iași”, îmi face plăcere să vă scriu despre colaborarea pe care am avut-o 4 ani de zile cu dra Gabriela Curelaru când a fost angajată pe postul de reporter, în cadrul departamentului Economic.
Până în 2012, a avut sub observație, în calitate de jurnalist, toate instituțiile economice din județul Iași. Principalele sale responsabilități erau acelea de a verifica documentele și apoi redacta orice informație care făcea obiectul unui articol.
Articolele semnate în ”Ziarul de Iași” de Gabriela, sunt o dovadă a creativității și talentului acesteia în exprimarea scrisă. În documentare, fosta noastră angajată a arătat o deosebită atenție față de detalii, precum și capacitatea de analiză și interpretare.
S-a integrat într-un timp foarte scurt în echipa ”Ziarul de Iași” și s-a arătat întotdeauna dispusă să învețe și să asimileze informații noi.
Fire creativă, dinamică și în același timp echilibrată, dra Gabriela Curelaru nu a avut nici un conflict în colectivul nostru, în care de altfel a fost foarte apreciată. S-a adaptat cu ușurință oricărei situații și a dat dovadă de reale abilități de comunicare, precum și discreție în obținerea și folosirea informațiilor. ~


_________________________________________________________________________________

Ana Maria Coca  - Manager Q-Bo Ink Tattoo Parlor
~ Un prieten ne-a recomandat-o pe Gabriela în momentul în care salonul avea nevoie de ceva diferit. 
Totul a început cu organizarea primului eveniment aniversar, în urma căruia, mulțumită ideilor ei, am câștigat nenumărate review-uri pozitive, pe diverse blog-uri cunoscute din Iași, în doar câteva zile. 
Am colaborat minunat împreună, ea mai mult motivându-ne să ne ajutăm singuri. Ne cerea fotografii cu tatuaje, mai des decât reușeam noi să le terminăm. Dar ușor, ușor...și fotografie după fotografie, am ajuns mai sus decât ne așteptam. Pentru asta și pentru prietenia ei îi mulțumim din suflet. 
Dacă aveți nevoie de o idee la care voi singuri nu credeți că vă puteți gândi, contactați-o cu încredere pe ea! ~

_____________________________________________________________________







_________________________________________________________________________________

Alina Nicșan - Manager Kamy's Way 

~ Plăcerea de a o cunoaște și de a colabora cu Gabriela a fost o reală încântare pentru mine. Ce am apreciat la omul Gabriela? Implicarea de 200%, soluțiile oferite și flexibilitatea de care a dat dovadă. Ne-a provocat să creștem, ne-a ghidat și a venit cu idei îndrăznețe. Cuvântul care o definește este profesionalismul și cu siguranță vom mai colabora în viitor. Fire veselă, optimistă și curajoasă, ne-a inspirit pe noi ca și oameni, așa că nu îi pot spune decât “mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc”. ~


_________________________________________________________________________________


Florin Mare - Managing Partner - Boomerang - agenție de branding și comunicare



~ Entuziasmul, energia și spiritul jovial al Gabrielei s-au coagulat într-un catalizator ce a contribuit la procesul creativ din Boomerang, iar emoțiile transmise prin texte au fost verificate și confirmate în proiectele noastre de branding și comunicare. Îi mulțumim mult pentru implicare. ~


_________________________________________________________________________________

Irina Matei - Manager ReenahMatei Beauty - Salon de cosmetică și înfrumusețare

~ Acum 5 ani Gabriela mi-a fost prezentată de un prieten ca fiind "o persoană care se pricepe la oameni, știe să comunice, știe să folosească cuvântul și prin ceea ce scrie creează imagini" . Acum pot spune și eu că este o profesionistă, are talent în a scrie și are un caracter puternic. 
Îmi doresc o colaborare frumoasă și să creștem împreună.~

_____________________________________________________________________