vineri, 25 mai 2018

Papion chic pentru al meu bebe mic



Pe Andrei îl știu de ani de zile. L-a cunoscut pe când eram studentă și lucram ospătăriță la o cafenea pentru a-mi putea plăti studiile. Zilele trecute am primit o invitație pe Facebook de a da like paginii lui: Loving Accessories 

L-am abordat în privat:
-         Ce faci colegu? Te-ai apucat de promovat papioane (luând-ul puțin peste picior)?

          Mi-a răspuns imediat:
-         Nu numai că le promovez, dar le și fac.

          El barman iscusit, s-a apucat de papioane? De unde și până unde papioane? Dacă îmi spunea că și-ai deschis școală de bărmănie, îl mai credeam. Dar papioane?





”Prin 2012 m-am angajat la cafeneaua “cea mai cea” la vremea respectivă . Abia deschisă, totul perfect aranjat, ordine disciplină până în cele mai mici detalii.
Ținuta colegilor impecabilă și marea surpriză: papioane la gât. Nu mai purtasem până atunci decât tricouri și cămăși . Trebuia totuși să mă adaptez și m-am dus repede să-mi cumpăr un papion .
În prima mea zi de muncă, managerul, un tip foarte “fashion” și la curent cu tot ce era nou în modă, mi-a cerut o cafea. Când m-am întors spre el să îl servesc, am văzut cum apare un zâmbet ironic pe fața lui și mi-a zis: Lovin , ce e chestia aia de la gâtul tău? Am zis papioane, nu tentative. Atât au așteptat colegii mei. Toată ziua au făcut mișto de papionul meu mic și urât”, mi-a răspuns Andrei.

Ajuns acasă, soția sa tocmai scurtase o draperie. Din resturi, a rugat-o să-i facă un papion. ”I-am pus un elastic și a doua zi m-am dus la muncă cu el la gât. Un coleg s-a uitat la mine și mi-a zis scurt  ”Îți dau 15 lei pe el”. L-am vândut! El s-a ales cu un papion nou, iar eu cu o idee de afaceri”,  a adăugat Andrei.

După acel episod a început cercetarea de piață, vizitarea nenumăratelor magazine de materiale și mercerii. Foarfeca era prea mare, apoi prea mică, acul prea gros, materiale stricate și irosite, culori care ba se potriveau, ba nu. Tutoriale pe internet despre cum să creezi un papion, istoria lor, sistemul de prindere și tot așa până  a luat naștere papionul perfect.

”La început făceam papioane simple iar acum primim fel de fel de provocări. Imprimeuri de la texte de ziar și animale, până la chipuri de cântăreți sau bebeluși. Mulți tătici vor să poarte la botezuri chipul copilului lor pe papion. Chiar am pregătit 150 de papioane pentru o petrecere de botez, am colaborat cu producători locali de vinuri, restaurante, baruri și pensiuni”, a continuat Lovin.



În funcție de complexitatea lui, un papion poate fi creat de la 20-30 de minute, până la maximum 1-2 ore. Astfel că dacă domnii și chiar doamnele care sunt în dificultatea de a nu avea accesoriul ideal de pus la gât, papionul Loving este mereu o soluție.





”Deja nu mai făceam doar papioane . Faceam accesorii pentru îmbracăminte, eșarfe ascot, eșarfe clasice, lavaliere, accesorii de rever, batiste de buzunar, brățări, lanțuri pentru pantaloni, lanțuri pentru vestă, etc. 
Toate aceste lucruri plus dorința noastră de a crea accesorii unice care să satisfacă chiar și cele mai exigente gusturi, au dat contur proiectului Loving Accessories.”

          Ce mi se pare cel mai tare, este că Loving Accessories are în porfoliu papioane din lemn și papioane pentru doamne și domnișoare.







De ce să alegi Papionul Loving? Pentru că vei purta un accesoriu unicat, făcut în funcție de ținuta și personalitatea ta. Să spunem că oferă un serviciu asemănător 'made to measure'. Ținuta este importantă, fizionomia, personalitatea dar și evenimentul la care va fi purtat. Andrei mi-a povestit de un client care a purtat la o nuntă un costum de 1.500 de euro, dar a dorit un papion personalizat cu halbe de bere si cătușe, pentru a-i reaminti mirelui, care îi era prieten din copilărie, că-și poate lua adio de la distracții.

Așa curioasă m-a făcut că l-am rugat să-mi facă și mie un papion pentru bebelicul meu. I-am trimis poza, i-am spus ce vreu să scrie pe el, iar în jumătate de oră am avut papionul, plus unul bonus pentru mine.







Eu mă declar oficial client și exact cum își spune și numele – Loving Accessories - personalizează-ți ținută cuaccesorii unice, pot spune că ”Loving” la nebunie papionul lui bebe.



miercuri, 18 aprilie 2018

Dacă ai o afacere de promovat, locul tău este la Business 1 to 1




     Anul trecut am fost și eu prezentă. După ce am aflat o grămadă de lucruri practice de la cei 2 speakeri (cazuri concrete din care ai ce învăța și nu barbologie ieftină pe care o găsesc prin cărți sau google), a urmat un adevărat maraton de cunoaștere a firmelor din Iași. Companii IT, cofetării, restaurante, firme de și pentru diferite servicii, edituri, producători locali, agricultori, firme de avocatură și de contabilitate, stomatologi, cluburi de joacă pentru copii, firme de vânzări, șamd.
   Am onorat invitația celor de la Junior Chamber International, promovând 2 din proiectele la care eram implicată la vremea respectivă.


     Pe lângă faptul că mi-am făcut un stoc de cărți de vizită, m-am distrat copios. Timp de un minut, trebuia să-ți promovezi afacerea. Un fel de speed date dar pentru businessuri. 50 de firme, 50 de oameni, fiecare cu 1,2 sau 3 afaceri de lansat, promovat sau pur și simplu de reamintire a lor. Din cele 50 de persoane prezente, nu mică mi-a fost mirarea să-mi dau seama că știam un sfert dintre ei, dar pur și simplu uitasem de afacerile lor. (N.B.Am fost reporter de investigații economice și nu numai. Deci o perioadă am fost la curent cu tot ce înseamnă mediu economic ieșean)
     Abia aștept ediția de anul acesta. Se anunță și mai și ca cea de anul trecut. De la an la an tot mai inovatoare și provocatoare.
    Pe 7 IUNIE ne vedem la Business Networking Event 2018.  Detaliile legate de eveniment, înscrierea precum și taxta de participare, le găsești AICI.









vineri, 30 martie 2018

Când schimbi cratița cu volanul


Ies puf și pac și ”ai de steaua ta”, panaramoooooo, Huuuoooo, cine ți-a dat permisul nebunoooo .... în trafic.
Până să sară duduiele de ass în sus, hai să vă povestesc. Nu sunt eu o șoferință prea experimentată, dar când văd ce e din trafic, prind curaj. Mereu ”mă laud” că sunt șofer de duminică, deși am diplomă cu evaluare excelentă la drumurile Iași-Brașov, Brașov-Iași. Miraculos am făcut față și câtorva deplasări prin Vaslui. Nu s-au soldat cu victime, fără injurii, amenințări sau vătămări corporale. Deci, am prins puțin tupeu ca să vă povestesc unele trăsnăi din trafic.
Măi ... cine naiba a dat drumul șumaherițelor în trafic? Ori eman eu energii de genul, ori chiar căruța cu cele mai amatoare șoferițe se răstoarnă mereu în fața mea.

Plec de acasă. Cobor agale cu 30 km/h, că deh, am bebeluș, alei strâmte (Valea Lupului), gropi (mulțumim don’ primar), noroi, pietoni. Vine Șmecherita în spatele meu cu bemveu alb. Eu agale, ea agitată. Mai mergem 3 secunde. Eu agale, ea deja avea fibrilații. Cred că scaunul ei electric cu încălzire a făcut un scurt circuit că altfel nu pot să-mi explic de unde atâta păr ridicat pe ea. Cred că întârzia la ședința de epilat și a ținut musai să-mi arate cât e ea de zburlită. Intră în depășire (Aleea cu Cirești – pentru cunoscători) și merge în dreptul meu pentru a-mi arăta ea ce șoferiță de cratiță sunt eu și ca să-mi mișc căruța mai repede. Numai bine că atâta s-a agitat colega, că a uitat să mai depășească. Pe partea mea erau mașini parcate. Ca să le ocolesc, îi făceam un mărțișor de toată frumusețea colegei. Am frânat la limită și ea dusă a fost, mândră de isprava ei. Cred că și-a cumpărat combină frigorifică. Frigiderul ei a  dat pe afară.
Semnalizez stânga, pe IP Culianul. În față, Colega conducea un ford. Avea 10 km/h. Stau frumos în ass ei. Pardon, al mașinii. Semnalizează dreapta. Aștept să facă dreapta. Stă pe loc. Semnalizarea merge. Eu aștept. Oprește semnalizarea. Își dă seama că e cineva în spatele ei. Semnalizează iar dreapta și parchează pe stânga. Ai! Ai! Ai! Ai!
Dau să intru pe Păcurari. Trebuie să fac dreapta. Vizibilitate ZERO! Mașini parcate până în buza ieșirii. Înaintez cu frâna mereu călcată, de zici că mașina mea tușea. Ajung cu botul mașinii în stradă. Frână bruscă.
-         Nebunoooooooo!!! Cine ți-a dat carnetul?
-         Ciobanu! Îi răspund serioasă.
-         Ai de steaua ta, nebunooo. Ai și chef de miștouri! La oi cu tine!
Ce să-i mai explici femeii că așa se numește polițistul care mi-a dat carnetul. Am behăit în sinea mea și am plecat mai departe. De când sunt mamă sunt miraculos de calmă. Mă uimesc pe zi ce trece și pe mine.
Pe Păcurari, junglă! Tăiat fața, claxoane, frâne bruște. NEBUNIE!!!! Oameni buni, toate mașinile, dar absolut toate mașinile erau conduse de femei. Singurul care mi-a înseninat ziua, a fost colegu’ de mai jos. Am început să râd instant. Și-a lăsat zăpada să-i țină de cald.


Ziua aia a fost dezastruoasă.
În altă zi, o divă de logan, blondă (chiar era blondă!), m-a scos de pe banda mea. Colega avea oglinzile ca să-și aranjeze părul bălai. Am claxonat-o dar, diva e divă. Ne aranjăm părul și nici nu vedeam de ochelarii de soare.
Ieri altă ispravă. Pe duduia de mai jos a pălit-o lenea să caute loc de parcare sau să aștepte să se elibereze unul. A rezolvat problema imediat în ”aplauzele” și privirile pline de admirație a altor duduițe care o așteptau să meargă la un cico probabil.



Eu nu zic acum că toate șoferințele sunt la fel. Am întâlnit și doamne care, fiind pe bulevardul Păcurari, mi-au acordat prioritate ca să ies din parcare deși semaforul era verde, doamne care m-au lăsat să trec pe cealaltă bandă când mă încadrasem greșit (Vaslui), dar și doamne de Doamne ferește.
Așa tare m-am necăjit pe șumaherițele astea că mi-am sunat foștii colegi din presă. I-am întrebat dacă există o statistică la Rutieră legată de numărul accidentelor provocate de femei. După câteva telefoane aflu că nu numai că nu există o așa statistică, dar nici nu se știe câți șoferi și câte șoferițe avem și nici câte amenzi au luat șumaherițele. Era interesant de știut. De permise luate nici pomeneală. Dar de unul știu sigur. Al meu. Dar asta este o altă poveste :)))


marți, 20 martie 2018

Îți promit!




Și acum am cicatrici pe picioare. Sunt semnele care-mi amintesc zi de zi, de mai bine de 20 de ani, de copilăria frumoasă ce am trăit-o. Asta vreau și pentru tine, fiule! Nu cicatrici! Semne, amintiri, cărți, poze, lucruri. Orice care să-ți reamintească de o copilărie perfectă.


*Îți promit, fiule, că te vei bucura de soare la munte, la mare, la țară, pe câmpii și dealuri.
*Îți promit că vei crește sănătos fără a fi intoxicat de tot ce înseamnă tehnologie.
*Îți promit că te voi lăsa să întorci casa cu fundul în sus. Eu o fac zilnic.


*Îți promit că mă voi juca cu tine ori de câte ori mă vei lăsa.
*Îți promit că vom planta un copac împreună și vom face castele din nisip la mare.
*Îți promit că vom sta noaptea târziu la un foc de tabără în timp ce-ți voi spune povești.
*Îți promit că vom face în mijlocul casei un cort din cearceafuri și vom sta în el la lumina lanternelor povestind depre indieni și winnetou.
*Îți promit că-ți voi veghea somnul și voi fi mereu lângă tine la greu.


*Îți promit că vom merge desculți prin noroi după o ploaie caldă de vară.
*Îți promit că atunci când va ploua, nu te voi duce repede în casă. Vom sta amândoi în ploaie și vom sări în bălți.
*Îți promit că te voi duce la Disneyland.


*Îți promit că vom face clătite împreună și te voi lăsa să arunci tu clătitele până vei reuși să prinzi una.
*Îți promit că o vom spăla pe Dodolina împreună și să o tragi de coadă cât vrei.


*Îți promit că vom înălța zmee.
*Îți promit că vom umple baloane cu apă și le vom arunca de la balcon în vecinii de gașcă. Morocănoșii nu au ce căuta în viața noastră.
*Îți promit că ne vom uita la desene animate împreună.
*Îți promit că vom merge la filme care mai de care.
*Îți promit că te voi învăța să te dai pe bicicletă.
*Îți promit că vom mânca vată de zahăr pe băț și vom deveni așa de lipicioși, că nu ne va mai despărți decât apa de la duș.


*Îți promit că îți voi lăsat întotdeauna ultima bucățică de ciocolată.
*Îți promit că te voi lăsa să colorezi pereții casei și voi colora și eu alături de tine.
*Îți promit că vei avea cea mai frumoasă cameră.
*Îți promit că vom călători.


*Îți promit că te voi ține de mână când te vei da în tobogan pentru prima dată, când vei avea primul tău examen și când te voi conduce la altar.


*Îți promit că îmi voi da și ultima suflare ca tu să fii fericit.

Îți promit!

Mama



duminică, 18 martie 2018

Primăvara începe cu Dolly




       Sau, mă rog, iarna începe, se desfășoară, se termină cu Dolly. La cum e vremea asta!
Dolly este un magazin online de papuci DEMENȚIALI. Nu știu cine a ales numele de scenă, dar este ultima mea curiozitate.
Să vă povestesc. Prin 2014 mi-am cumpărat o pereche de ghete de la Benvenuti. Atât de mult mi-au plăcut că numai nu dormeam cu ele. Iarnă, primăvară, toamnă, (dacă stau bine să mă gândesc chiar și vara), indiferent de anotimp, le-am purtat non-stop. Cine mă vedea zicea: ”Uite-o pe sărăntoaca aia. Aceeași pereche de ghete zi de zi. Oare are ce mânca?”
Într-o zi fatidică de decembrie, câțiva ani mai târziu, s-a produs inevitabilul. La una dintre ghete s-a tăiat pielea exact la îmbinarea cu talpa. A fost jale la mine în casă! Nu mai mâncam, nu mai dormeam, plângeam și suspinam după ghetele mele. Într-un final, cu ultimele puteri, le-am dat de pomană la o țigancă, care și-a lăsat papucii de casă, cu care era încălțată, exact în mijlocul drumului.
M-am adunat cu greu și am început să caut altă pereche de ghete, asemănătoare, căci identice nu mai existau universul ăsta. Fiind client fidel ERA, intram de fiecare dată la Benvenuti.
-         Știți, caut, așa și așa și arătau așa. Aveți? Veți mai primi? Măcar ceva asemănător?
 -    Nu mai avem și nu cred că mai primim.
Azi așa, mâine așa, până când fetele alea mai aveau un pic și-mi făceau semn din ușă: N-AVEM!!
Tot chinul și amarul au durat până în ziua în care Facebook m-a făcut fericită din nou! Săptămâna trecută mi-a apărut ”pe perete” reclamă cu ghetele vieții mele! Fabrica Dolly Shoes Ro. Erau ele, acolo, pe tot ecranul telefonului. Ghetele visate, căutate, exact ce avea nevoie sufletul meu încă nevindecat de pierderea suferită.
Am dat comandă pe loc. Instant, cu ochii închiși. Nu o pereche, ci două! Să-mi ajungă! Negre și maro. 128 de lei bucata, piele naturală. Pomanăăăăă!
A doua zi am fost sunată pentru confirmare. Drăguți, promți, amabili. Cât măsor la picior că la unele modele se recomandă o mărime mai mică decât cea purtată de client, adresa, datele pentru facturare. Super, super drăguți.
Ghetele au venit după 3 zile. Eram ca un copil care mâncase pentru prima dată în viața lui ciocolată.
Curierul mi le-a adus în fața blocului exact când eram pe punctul de plecare. Nu am mai avut răbdare. Le-am desfăcut pe loc și am încercat să mă încalț stând în mașină, dar cu picioarele afară. ȚEAPĂ!!!!! Ghetele nu aveau fermoar. Ce-ai făcut, Bobiță?
Trece un vecin și mă salută. Eu desculță, îi explic moartea căprioarei, de ce atâta transpirație pe mine. Râde. ”Măcar sunt faine.”
Mda ...
Plec și revin seara acasă. Încep cu mesaje de la etajul 3 (e bloc cu 3 etaje) până la parter, și-mi întreb vecinii dacă au încălțătoare. M-a lovit blestemul încălțătorului. Nimeni nu avea. Toți mă iau că ce am pățit. Le trimit poze cu ghetele ... la pachet cu suferința mea.



A doua zi mă duc la magazin. Îmi cumpăr încălțător. Vin toată victorioasă acasă. Și mă apuc de încălțat. Și mă încalț, și iar mă încalț, și trag, și bag, și scot, și ajung pe marginea scaunului, și cad de pe scaun (jur!), și mă ridic și nu mă las. După vreo 40 de minute, m-am încălțat doar cu o gheată. Am strigat de bucurie că mi-am trezit copilul.
M-am așezat și am început să analizez situația. Ghetele îmi veneau perfect. Comode, inedite, moderne, dar exact fix pix dacă nu le puteam încălța. Ce să fac? Plec undeva și mă apuc de încălțat cu 2 ore înainte? Le tai, mama lor, că și așa nu se vede! Le trimit înapoi? NEVER! Cruella nu se dă bătută așa ușor. 
Și atunci cerurile s-au deschis și mintea mi s-a luminat. Șosetele din pungi!!! Mi-am mai luat eu de la Stradivarius niște cizme din piele întoarsă și mi-au dat șosete de unică folosiță din pungi. Nu vă spun cât am stat și atunci să le încalț. Tot fără fermoar! 😳
Dă-i și caută pungi prin casă. Nu orice pungă! Din alea mate, super fine, mărime medie. Să-ți încapă piciorul, dar să-ți rămână și puțin ”mai lungi”.
Dragi cititori, primăvara asta se poartă pungile! 😂😂😂 
După toată isprava mea, am prins un curaj fantastic. Mi-am mai cumpărat o pereche.... roșie, cu fermoar și cu șireturi! 😎