marți, 15 decembrie 2015

Lecțiile celor 31 de ani

Unele învățate pe propria-mi piele, alte venite sub formă de sfat. Ideea e că au fost lecții care mi-au prins bine. 

1.       Bucură-te de lucrurile mărunte. Când bei cafeau ta preferată, când mănânci o bucățică de ciocolată, când te așezi în pat seara și te înfofolești cu plapuma până la gât. Bucură-te când împodobești bradul, când la radio este melodia ta preferată. Bucură-te de orice!!


2.       Zâmbește ori de câte ori ai ocazia.
3.       Petrece-ți sărbătorile în familie, dar mai ales alături de părinți. Niciodată nu vei ști când va fi …. ultima dată.











4.       Niciodată nu ești prea slab/ă sau prea gras/ă. CREDE-MĂ!!
5.       Vizitează în fiecare an o țară nouă. Dacă nu-ți permiți, vizitează un oraș din țară. Avem o țară superb.
6.      Ai o vârstă înaintată și ești încă singur/ă? Ai impresia că ceva este în neregulă cu tine? NU!!! Ai răbdare! Lucrurile se vor așeza la momentul și timpul potrivit. Nu te grăbi! Pur și simplu întâlnești oameni care nu sunt copatibili cu tine. RĂBDARE!!!!
7.       Pentru voi, generațiile tinere:  Unde vă grăbiți să creșteți așa? De ce vreți să vă pierdeți copilăria? O veți regreta amarnic peste câțiva ani. Terminați cu cluburile și cu fițele! Mergeți într-o excursie cu prietenii, mergeți la grătare, faceți focuri de tabără, mergeți la film. Toate astea valorează de 1000 de ori mai mult, iar o poză cu gașca la o cabană, va stârni mai multe zâmbete peste câțiva ani, decât o poză dintr-un club plin de fum.





8.      Selectează-ți cu mare grijă prietenii. Cei mai apropiați vor fi primii care te vor înjunghia pe la spate.
9.        Iubește sincer și iubește cu toată ființa ta!
10.        Dacă simți că trebuie să mergi până în pânzele albe pentru persoana iubită, FĂ-O! Chiar dacă toată lumea te condamnă, chiar dacă rațiunea îți spune NU. Ascultă-ți mereu inima! MEREU!
11.        Învață să faceți sarmale! Satisfacția va fi pe măsură!
12.        Citește o carte măcar o dată pe lună!
13.        Cumpără-ți un animal de companie. Viața ți se va schimba în bine!


14.        Fă acte de caritate.








15.        O singură dată în viața ta vizitează un ORFELINAT! Îți vei da seama cât de norocos și bogat ești.
16.        Nu mai tânji după averi și mașini scumpe. Tânjește după liniște, sănătate, fericire. Odată ce ai aceste lucruri, vin și celelalte.
17.        Viața ta privată te privește doar pe tine și atât! Încetează să mai dai explicații altora și nu-ți mai justifica faptele. Tu știi cel mai bine ce simți și de ce reacționezi în anumite feluri!
18.        Nu-ți aduce aminte de Dumnezeu doar la necaz!
19.        Botează un prunc!






20.        Muncește, dar muncește cu pasiune. Nu te complace situației și nu accepta niciodată un loc de muncă unde ești doar ”carne de tun” sau ”mașină de făcut bani”.
21.        Învață să faci prăjituri.
22.        Crede în tine și NU TE SUBESTIMA!!
23.        Nu folosi paharele de cristal, vesela deosebită și lenjeria sexi nou cumpărată doar la ocazii speciale. Orice zi este o zi special să te răsfeți. Nu ai nevoie de motive ca să te simți special/ă.
24.        Spune ceea ce simți MEREU. Indiferent că iubești, urăști sau nu pică bine cuiva. Mereu să spui ce simți!!!
25.        Întotdeauan să-ți faci timp de tine! Fie că vorbim de 1-2 ore în care vrei să fii singur/ă sau să ieși cu prietenii, întotdeauna trebuie să ai momentele tale, departe de partener, copii, cratițe și rufe.




26.         Cea mai bună lecție primită de la un BĂRBAT: ”Înainte de a te mărita, îmbată-l. Dacă devine vesel, râde necontrolat și este bine dispus, mărită-te cu el. În schimb, dacă devine scandalagiu, vulgar și violent, FUGI!!!!”


27.         Cea mai bună lecție primită de la o FEMEIE: ”Domnilor, dacă vreți să vă însurați, mai întâi vizitați-o neanunțați acolo unde locuiește. Dacă WC este curat, o puteți lua de soție. Chiar dacă ea este o dezordonată, o împrăștiată și nu știe să gătească, o puteți lua de nevastă. Va învăța. În schimb dacă WC este murdar, cu toate că ea este o doamnă bine, mereu aranjată și parfumată, iar casă arată impecabil, NU!!!! Dacă unei femei îi este rușine să-și spele rah*****, nu va fi niciodată o femeie de casă!!”
28.         Dacă te-ai căsătorit, nu uita să-ți recucerești partenul ori de câte ori ai ocazia. Iubirea se ofilește dacă nu o reinventați. Un bilețel de dragoste lăsat pe masă lângă cafea, un mesaj scris cu ruj pe oglinda din baie, mâncarea preferată lăsată în cuptorul cu microunde. Idei sunt multe, trebuie doar să vreți.



29.        Nu ai nevoie de o ocazie special să-i aduci flori sau să pregătești o cină romantică la lumina lumânărilor. Astăzi e marți și este o zi perfectă pentru un moment special.








30.        Zburați. Indiferent că vă urcați într-un avion, paramotor, balon cu aer, săriți cu parașuta sau orice altceva. ZBURAȚI!!!  Fiți desupra tuturor pentru câteva moment.







31.        Băteți-vă cu pernele.
32.        Plimbați-vă pe JOS.
33.        Nu te mai chinui să te faci plăcut/ă pentru toată lumea. Unii nu te vor agrea niciodată, indiferent ce vei face. Dar știi care-i lucrul îmbucurător? E strict problema lor, nu a ta!
34.        TRĂIEȘTE!!!





marți, 10 noiembrie 2015

Trăim într-o societate bolnavă!!

              Trăim într-o societate bolnavă. O societate bolnavă de corupție, de hoți, de incompetenți, de ”lasă că merge și așa”, de ”treacă ziua, luăm banul”, de ”de ce să fac asta dacă nu-i treaba mea?” O societate bolnavă, bolnavă, bolnavă.
Toate explodează! Cluburi, restaurante, fabrici! În explozia de la Brașov era să-mi pierd soțul. Dacă nu pleca joi la prânz spre Iași, joi seara aș fi plecat eu spre Brașov să-mi vizitez soțul pe un pat de spital, ars și desfigurat. A fost în schimb ghinionul și neșansa colegului său. Nu detaliez subiectul în semn de respect pentru familia îndurerată.

              Trăim într-o societate în care sistemul sanitar este la pământ. Medicii se plâng de salarii, dar nu se plâng și de șpăgi. Azi sunt aclamați pentru efortul depus în cazul #colectiv, dar ieri refuzau să te trateze pentru că nu ai dat șpaga impusă.



                Mama Anei a murit de cancer. La spital vorbea cu asistenta care se mai ocupa de mama ei să-i schimbe așternuturile și să fie cât de cât spălată. Mai avea câteva zile de viață. Știți ce a făcut nenorocitul ăla de medic când a văzut că Ana vorbește cu asistenta? A urlat cât l-a ținut gura pe holul spitalului să tacă din gură. Să nu mai vorbească cu rudele familiei că-i STRICĂ PIAȚA!!! GUNOIULE!! I-a murit mama în brațe și durerea ta cea mai mare era să nu-ți scadă prețul. Știi tu durerea oamenilor care-și pierd apropiații? Știi tu ce eforturi financiare fac unii ca tu să nu-ți pierzi piața??? Lucram în presă atunci și vai! ce te-aș fi dat la ziar cu poză și nume! Să te cunoască lumea, pe tine și piața ta! În schimb Ana m-a rugat să o las să-și înmormânteze mama în liniște. I-am respectat dorința, iar totul a fost îngropat. Dar țin să-ți comunic că oricum ești un nimic. Cu halatul tău alb și cu titlurile tale onorifice! Cu toate cărțile tale scoase și cu toate cursurile tale susținute la universități. Ești un nimic!!! Zero barat! NUL! NIMIC!!



                 Anda a născut la un spital de stat. Acum 8 ani de zile a plătit 2.800 de lei ca să nască la stat. Șpăgi, atenții, rugăminți și rugăciuni. În salonul ei era și o țigăncușă care urla de durere. Urla să i se dea ceva ca să-i mai aline suferința. Știți ce i-a zis medicul? ”Acum urli, ai? Dar când ți-o trăgeai nu mai urlai? Sau urlai de plăcere atunci? Urlă cât poți!” A fost nevoie ca Anda să-i dea șpagă unei asistente ca să-i facă o anestezie  țigăncușei.
După ce a născut un băiat extraordinar, Anda a fost nevoită să se interneze de câteva ori cu el. Nu vă spun cum plângea la telefon și-și implora soțul să-i aducă lenjerii curate de acasă pentru că fețele de pernă și pernele implicit erau mizerabile. Cum copilul ei a luat stafilococ din  spital și cum ea dormea în fund cu picioarele întinse  și copilul il ținea pe picioare numai să nu atingă patul și toate lenjeriile infecte din spital.
Cum a ajuns cu cel mic la spital și timp de 2 ore nu i-a băgat nimeni  în seamă și copilul le scăpa printre degete. Cum a urlat soțul ei și a început să-și bage și să-și scoată și atunci dintr-o dată 2 medici și 3 asistente au devenit subit disponibili.



                          
                      Tatăl unei prietene a ajuns la spital cu lovituri și creierul inundat cu sânge. A fost transportat din alt județ aici la Iași. Prietena mea a venit de la Brașov să-și vadă tatăl pentru că, din nu știu ce încurcătură, salvarea nu l-a transportat la Brașov. Am fost și eu și soțul meu cu ea la spital. A fost nevoie să alergăm, la propriu, pe scări după doctoriță și să strigăm după ea. Ne-am adresat cu apelativul doamnă. A fost super ofuscată de abordare. Unde ne credem? Ea e doamna doctor. Nu ne tragem de șireturi. A fost zeflemistă, arogantă și lista poate continua.
               Ieri mă sună prietena mea din nou și mai mult plângând, mă roagă să merg să-i văd tatăl. Îmi zice că doctorița nu vrea să-l mai țină în spital și să se spele pe cap cu el. M-am dus la spital, dar nu înainte să sun și la presă. M-am interesat de DOAMNA DOCTOR la foștii mei colegi. Au avut grijă ca și ei la rândul lor să sune și să se intereseze de activitatea ei profesională.
               N-am cuvinte să vă spun cum curgea greața pe anumite asistente de acolo. Să mă ferească Sfântul să ajung vreodată pe mâna lor că mor cu zile. Am reîntâlnit-o și pe doctoriță. Cred că a fost băgată de urgență în ședință pentru că acum aveam de-a face cu o cu totul altă DOAMNĂ DOCTOR. Amabilă din cale afară de data aceasta, nega orice acuzație adusă. Dacă nu aș fi fost de față la prima noastră întâlnire mai că aș fi zic să prietena mea e dusă rău și că aberează. O doctoriță mai finuță și mai amabilă nu există în Iașul ăsta. Ba mai mult își reproșa ei că vai! ce amabilă a fost ea și că vai! cum ne-a xeroxat ea rezultatul analizelor pentru ca prietena mea să știe ce să comunice medicului de la Brașov. Vai! și Vai! și numai Vai!



               Nu neg că sunt și medici cu suflet mare. Medici cu adevărat profesioniști și care-și respecă jurămintele. Medici care sunt OAMENI înainte de toate. Dar aceștia sunt rari în spitalele noastre sau .... sunt plecați din țară.
              Aș mai avea zeci de exemple negative. Aș putea să vă povestesc ce am pățit eu cât am stat în spital. Ce a pățit mama mea. Tatăl meu. Aș avea multe de spus, dar mă opresc aici. Îmi obosesc degetele deageaba.

             Trăim într-o societate bolnavă. O societate bolnavă de corupție, de hoți, de incompetenți, de ”lasă că merge și așa”, de ”treacă ziua, luăm banul”, de ”de ce să fac asta dacă nu-i treaba mea?” O societate bolnavă, bolnavă, bolnavă.



joi, 8 octombrie 2015

Știți de ce-mi iubesc la nebunie locul de muncă?

   Se zice că atunci când un om își dă demisia, defapt nu părăsește firma ci pe șefii acesteia.
   Ei bine ... Sunt puțini cei care să fie așa, norocoși ca mine, să-și iubească locul de muncă și să aibă parte de șefi pe care cu drag i-ar chema la un grătar la el acasă. Nu neg că și eu am avut clipe și zile în care cafeaua de dimineață era însoțită de foaia albă și textul ”Subsemnata, vă rog a-mi aproba ...”. Dar cine nu are astfel de momente? :) Important este cum acei șefi știu să te trateze și cum știu să te facă să rămâi. Ai mei au știu întotdeuna să pună punctul pe i și pentru asta le mulțumesc. Poate că mâine regretam acel text cu ”Subsemnata”.

   De asta am decis să vă spun de ce-mi iubesc la nebunie locul de muncă:

1. În primul rând îl iubesc pentru oamenii cu care lucrez și pentru oamenii care-l conduc.

2.   Odată cu Popas Păcurari am crescut și eu. Am fost ca doi copii, unul mai breaz decât celălalt. Unul cu zile mai bune și mai proaste. Unul cu greșeli din care am ieșit cu fruntea sus, plângând sau râzând, dar mereu cu soluția în buzunar.

3.   Mulțumită Popasului am cunoscut sute de miri. Cu unii am rămas în relații atât de strânse încât am fost în excursii împreună, le-am fost la cumătrii sau și-au exprimat dorința să fie prezenți la nunta mea. Unii chiar îmi trimit mesaje de Crăciun și de Paști, mulți îi am pe Facebook și socializăm săptămânal, iar cu alții am rămas doar la stadiul de ”Bună ziua”, când ne întâlnim pe stradă. În felul lor toți au fost unici și de la fiecare în parte am avut ce învăța.

4.   Mulțumită Popasului am cei mai tari nași din Univers. Relația noastră de prietenie a început între pereții restaurantului, când nășica mea s-a așezat pe scena din sala mare și a zis fascinată ”Îmi bag picioarele! Eu aici mă mărit! Eu aici voi fi mireasă!” Și a fost!! A fost o mireasă superbă cu o nuntă de vis.

   Nu vă spun în ce circumstanțe a ajuns să evolueze relația noastră de prietenie că încă nu vreau să fiu dată afară :))))) Asta ar fi o poveste interesantă, dar promit că vi-o povestesc când nu voi mai lucra la Popas. Deci nu prea curând :)))

5.   Mulțumită Popasului am reușit să-mi cumpăr mașină. Mulțumită Popasului, șefilor mei și unor foști miri tare dragi mie. Am muncit pe brânci pentru mașina mea. Am fost manager dar și ospătar la evenimente. Cârcotașii spuneau că pun poze pe Facebook cu mine îmbrăcată în ospătăriță doar de dragul pozelor. Frustrați!! Am fost zi și noapte prezentă și niciodată nu mi-am închis telefonul. Am muncit mult ... dar dacă nu era Popasul oare mai aveam ocazia să muncesc și să câștig banii necesari?




6.   Mulțumită Popasului am trăit cea mai frumoasă poveste de dragoste și încă o trăiesc cu intensitatea primei zile. Colegi complici, flori trimise cu bilețele anonime, cafea servită cu mesaje de dragoste pe șervețel și lista poate continua. Pot spune că Popasul a fost martor la povestea de dragoste dintre mine și soțul meu. :)


 


7.   Mulțumită Popasului am reușit să ne cumpărăm și un apartament. Am avut un ajutor IMENS din partea șefilor mei. Acum încet, încet îl mobilăm și abia așteptăm să ne invităm prietenii la un grătar, mai ales că la Oscar Residence vom avea piscină și foișoare amenajate cu grătare pentru locatari.





8.   Mulțumită Popasului sunt omul de astăzi, și-mi place la nebunie omul care sunt! :)





joi, 21 mai 2015

Tu știi ce înseamnă să fii sărac? Știi că nimic nu este întâmplător?!

       Azi e Sfânta Înălțare și totodată Sfinții Împărați Constantin și Elena! E ziua mea de nume, a mea și a tatălui meu.


       Am ajuns la muncă iar colegii m-au întâmpinat cu flori și ciocolată. Știam că trebuia să fac și eu cinste, dar magazinele din drumul meu spre serviciu erau fie închise, fie goale.

Așa că după ce am semnat condica de prezență la muncă, am plecat la Careffour ERA pe la ora 13,30 să iau una alta.


       Merg să iau căruțul pentru cumpărături. Mă uit în portofel și singura monedă de 50 de bani, era una dintr-o ediție limitată avându-l pe Ștefan Cel Mare pe ea.

- Tu cum ai ajuns aici? mă întreb eu în gând.
       La casa de marcat mi se comunică că dacă azi îmi serbez onomastica să merg la serviciul clienți că am o surpriză din partea lor.


        Zis și făcut! Toffifee!!!!! Pfffooooaaaiiii ... Ce o să le devorez diseară! Numai eu, fără martori! :))))

        Ajung în parcare. Un prichindel de vreo 7 ani îmi cere politicos să-i dau lui căruciorul.
- Nu ți-l pot da că am o monedă de colecție. Îmi pare rău! Spun eu toată plină de mine de parcă aveam un Ferrari băgat în loc de 50 de bani.
Îmi zice frumos:
- Nu-i nimic! Săru-mâna!
Întorc capul la el! N-am auzit bine?


      În timp ce mă uitam după el și mă îndreptat către mașină, mă întâmpină un alt băiat de vreo 10 ani.

- Îmi dați mie coșul, vă rog?
- Nu, nu! Îmi pare rău. Am un ban de colecție în el! răspund eu cu aceeași placă uzată.
- Știu! Dar azi e ziua mea de nume! spune puștiul plin de încredere.
Îl întreb cum îl cheamă! Îmi spune numele complet dar eu rețin doar Felix Constantin!
- Și ce cauți aici de ziua ta?
- Strâng și eu niște bănuți.
- Ca să-i dai la părinții tăi?
- Nuuuuu! Îi strâng pentru mine, pentru noi. Îl am pe fratele meu cu mine. Maaaaaaarius!! Hai aici! Maaaaaaarius!! Ziua lui nu-i. E doar ziua mea! Pe mine mă cheamă Felix Constantin, iar el e doar Marius. Strângem bani pentru noi. Ne luăm de mâncare și dacă mai rămâne ceva, ori îi strângem ori ne luăm dulciuri.
Mă uit la el cu câtă seninătatea vorbea cu mine. Și cât de sincer era!
- Uite, zic eu! Nu-ți dau bănuțul meu, dar îți dau o cutie de bomboane!
Scot cutia de Toffifee din geantă și i-o înmânez!
- Woooaaaw! Toffifee! Din asta face reclamă la televizor. Trebuie să fie tare scumpă! Știu eu! La televizor arată cum băiețelul scoate bomboana din cutie și ea sare și el o prinde ....
Nu se mai oprea! Nici nu trăgea aer în piept! Atâta fericire avea în ochi de la o simplă ... cutie cu bomboane.!
       Deschid portbagajul și îi mai dau două cutii cu bomboane primite cadou de la soțul meu. Copilul radia!
Duc căruțul la locul lui și-mi iau pacostea de monedă. Atunci sosise și Marius.
Îi întinde lui Felix o monedă de 50 de bani.
- Uite! Am reușit să strâng un ban!
- Ce bineee!!! strigă Felix.


       Îi întreb dacă sunt singuri și dacă vin zilnic în parcare.

- Nu tanti, că noi mergem și la școală! Noi vrem să ajungem mari. Venim când putem! îmi spune mândru Felix!
- Uite tanti, am papuci noi! Mi i-a dat un nene! strigă la mine Marius.
- Nenea Sorin! spune entuziasmat Felix. Dintr-o dată fața i se întristează. Cu capul în pâmânt îmi spune că nu mai știe cum îl cheamă dar știe sigur că-i nenea Sorin.


      Scot portofelul și le întind câte 10 lei de căciulă.

- Să vă luați mâncare de ei! Să fim înțeleși, da?
- În sfârșiiiiiit!!!!! strigă Felix în timp ce trage aer în piept și răsuflă ușurat! Hai Marius! Sărut-mâna, tanti! Mergem acum înăuntru și ne luăm cartofi prăjiți că-s cei mai ieftini. Avem mâncare pe azi, Marius! Hai!


     Și-au strâns punga plină cu haine și au plecat în magazin, nu înainte să-mi mai strige de vreo 2 ori ”sărut-mâna, tanti!”



     Am rămas pe loc și m-am uitat la ei. Ei alergau fericiți, iar mie mi se prelingeau lacrimile pe obraji.

Aveau ce mânca pe ziua de astăzi. Mâncare de 10 lei. ATÂT! Și erau așa de fericiți!


Iar noi .... Noi ce-i ”avuți” .....



     Am ajuns la muncă. M-am apucat să scriu întâmplarea. Mi-am adus aminte de moneda minune. M-am uitat în geantă, în portofel, în mașină, în buzunare. Peste tot. N-am mai găsit-o!

Nimic, dar absolut nimic nu este întâmplător!
:)