luni, 7 aprilie 2014

Un principe, Ducu Bertzi, copii neșcolarizați, viitorul țării!


         Zilele trecute, unul dintre membrii Cluburilor Rotary  Iași m-a rugat să-l ajut cu promovarea unui proiect pilot. N-a vrut să-mi spună la telefon despre ce este vorba așa că discuția s-a desfășurat printre felii de pizza și apă plată cu lâmăie. (Ținem amândoi regim!)
- Ai idee câte librării sunt în România? Librării în care să mergi să-ți cumperi o carte?
- O_o (Am răspuns eu)
- 300 de librării în întreaga țară, din care 80 în București. 300 de librării la 20 de milioane de locuitori.
- Chioșchiuri de ziare?
- o_O (Am răspuns altfel, a se observa)
- 3.000 de chioșchiuri. Atât. 3.000 de chioșchiuri de unde poți cumpăra un ziar. Avem orașe în care nu există nici măcar un chioșc.
- Investiție în cărți pe cap de locuitor? 4 euro. PATRU euro. Ungaria, care este cu o treaptă mai sus decât noi, are o investiție în cărți de 40 de euro pe cap de locuitor! Suntem codașii codașilor.
- Și ne mai minunăm de ce unii scriu ”s-ă” sau ”nui nimic”?
Încet dar sigur devenim o țară de agramați. Încet dar sigur o să uităm cine este Ion și de ale lui glasuri (Așa, așa, dă repede un Google și vezi ce naiba zice asta cu glasurile ei), dar o să știm ce mărime poartă Drăgușanca la silicoane.
Informațiile primate au fost „n”. Faptul că elevi de clasa a VIII- a nu știu să citească cursiv sau că nu sunt  în stare să reproducă cu ale lor cuvinte paragraful gata citit, au fost semnale de alarmă pentru cei cărora le pasă.
Cu alte cuvinte, după ce au bătut pe la ușile mai multor ministere ( Ministerul Culturii, Ministerul Învățământului, etc.) care evident au spus PAS, Editura Curtea Veche Publishing a ajuns la Casa Regală. Au prezentat proiectul, iar a doua zi Regele Mihai a răspuns afirmativ inițiativei. După Casa Regală, alături de ING,  au apărut în peisaj și Cluburile Rotary Iași.
Împreună au încercat să implementeze proiectul în cât mai multe școli. „Cărțile Copilăriei”. Simplu și de efect, Cărțile Copilăriei este proiectul ce cuprnde 12 cărți cu cele mai importante opere literare ale umanității ( chiar si William Shakespeare), opere ce sunt repovestite pentru a fi înțelese de toți, fie mic, fie mare. Pe lângă cele 12 cărți a căror preț este de 9,9 lei bucata, proiectul presupune înființarea de Cluburi de Lectură în 10 școli din județul Iași. Editura Curtea Veche a finanțat și realizat o serie de DVD-uri împreuna cu studenții de la Academia de Teatru și film din București, cu ore practice ale unor Cluburi de Lectură din București, spre a exemplifica și mai clar desfășurarea unei ore de Club de Lectură.
„ Până acum s-au strâns banii necesari pentru 5 școli (400 euro x 5 școli = 2.000 euro). Așadar, mai rămân de acoperit alte 5 școli (2.000 euro). S-au făcut Cluburi de lectură în Școala Poieni din Schitu Duca, în Hălceni comuna Șipote, în Comarna, Trifești și Prisăcani. Atât de fascinați au fost copiii de aceste cărți încât au fost școli unde s-au mai înființat alte Cluburi de Lectură din propria inițiativă a dascălilor. Este fascinant să vezi acești prichindei cum țin cărțile la piept știind că nu vor ajunge pe foc sau pe post de capac la o oală de smântână. Cărțile le sunt donate direct lor, în prezența dascălilor”, mi-a mai povestit amicul meu. 
Ce fac Cluburile Rotary din Iași ca să adune diferența de bani necesară? Organizează un concert caritabil susținut de Ducu Bertzi și Orchestra Momentum, sâmbătă, 12 aprilie, de la ora 18:00, în sala Aula Magna a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Prețul unui bilet este de 30 de lei. Dacă reușesc să vândă 600 de bilete, copiii de la cele 5 școli prinse în program, vor avea cărțile și Cluburile de Lectură înainte de Paști.


Pot renunța la o prăjitură și o cafea ca să susțin acest proiect, așa cum și tu te poți lipsi de un pachet de țigări și o bere. 30 de lei nu este un capăt de țară, mai ales că nu-ți cere nimeni să dai banii degeaba. Pentru acei 30 de lei vei avea parte de un concert de excepție și de o seară în preajma unor oameni de calitate. Bilete puteți găsi atât la MINE, cât și la Centrului Cultural German Iaşi, zilnic între orele 14.00 şi 18.00. tel. 0232.214.051 sau la ICAR Palas - Tel: 0232.708.919. Dacă vă este mai comod, puteți comanda biletele și prin telefon la: 0723-109.811.
De ce susțin acest proiect ? Pentru că pe 4 Aprilie însuși Principele Nicolae (Așa, așa, iar pe Google. Iar nu ai habar despre cine vorbesc!) a mers în Săveni, Focuri, Fântânele și Coarnele Caprei. Dacă un principe s-a dat jos de pe tron, eu de ce nu m-aș da jos din tramvai? :) AICI vei putea vedea și câteva fotografii ce exprimă bucuria copiilor de a ține pentru prima dată în mână o carte, alta decât manualele școlare.

duminică, 6 aprilie 2014

Câteva rânduri despre interviurile de angajare

Am văzut zilele acestea pe la TV că tot se organizează Bursa locurilor de muncă. O pierdere de timp, dacă e să mă întrebi pe mine. Cinci ani de zile, de 2 ori pe an, m-am tot perindat pe la astfel de evenimente și am scris despre ele. Cine vrea să muncească, MUNCEȘTE. Dar problema este că la noi nu se prea vrea a se munci.

Când te duci la un interviu de angajare, nu te duci ca rața la apă. Te duci cu un țel: vrei să te angajezi. Dacă vrei să te angajezi, păi atunci înseamnă că te-ai documentat nițel despre istoricul companiei respective, ce produce și ce presupune job-ul vizat. Nu?

Nu există „Fac orice, muncesc orice”. Este total eronat. Însemnă că faci de toate și nimic bun. Și eu știu să schimb un bec, să dau cu var și să fac cartofi prăjiți. Dar pune-mă să-ți îndrept pereții. Să vedem ce iese! J

O altă problemă întâlnită tot mai des este cea a pretențiilor exagerate, fără a avea nimic „la mână„ care să justifice aceste pretenții.

-          Cum uei să muncesc eu pe 1.000 de lei? Dar mi-am tocit 4 ani fundul pe băncile facultății ca să mă ia ăia la mișto cu salariul ăsta? Să muncească cine-o vrea!

Exact. Muncește cine vrea! Și pe tine, dragul meu, te-aș trimite înapoi la școala generală. Poate a doua oară o să ți se întipărească și ție pe creieraș valorea banului raportat la muncă, aici în România. Doar pentru că ești de profesie fiu/fiică și-ți dă tati ”BEMWEU” plus bani de benzină, iar tu bei cafea de un leu la Stadion, nu-ți dă dreptul de a ridica pretenții. Vrei grade? Muncește pentru ele! Ca să iei un salariu mare, trebuie să știi să faci ceva. Ca să știi să faci ceva și să faci acel ceva bine și cu pasiune, trebuie să-ți placă și să ai experiență. Ca să ai experiență, trebuie să muncești. Ca să muncești, trebuie să pornești de undeva. Toți am pornit de undeva. Unii de la mijloc, unii de JOS, dar toți am pornit de undeva.
Ok. Să zicem că ești bun, ai experiență dar pleci capul umil, în speranța că poate, poate te angajează. Cine are nevoie de un angajat milog?!? Păi dacă tu nu dai doi bani pe tine, eu de ce aș da?! Învață să te vinzi, băi!
Vorbeam acum ceva timp cu fratele meu. Întâmplare face ca el să fie un pui de director la una dintre cele mai mari firme de cosmetice din România.
-          Dacă ai veni să te angajezi la mine și te-aș întreba care este cea mai mare realizare a ta în cei 5 ani de presă, ce mi-ai răspunde?
Ca fost reporter, m-aș gândi la cele mai exclusiviste texte scrise. Am fost singura din Iași care a publicat cele mai mari salarii din județ și cele mai mari pensii - cu nume și prenume. Lefurile bancheriilor, veniturile notarilor și ale avocaților, neamurile de la Fiscul ieșean (din 580 de angajați – 25% erau verișori, cumătri, frați, surori, fini, nași, etc) cu numele lor și cu documente care să ateste cele scrise. Și încă alte câteva texte bombă care pentru mine au fost o mare realizare. NOT!! Total greșit!
-          Greșit soră-mea! Greșit! Cea mai mare realizare a ta au fost legăturile pe care ți le-ai făcut, toate cunoștințele, prietenii.
PAM! PAM! Corect! Sau în traducere liberă – PCR-uri (Pile/Cunoștințe/Relații). Păi hai s-o luăm logic. Când nu vreau să stau la coadă la un ghișeu de la Fisc, ce fac? Sun un prieten. Când primesc notificare că mi se taie curentul a doua zi pentru că n-am plătit factura, ce fac? Îl sun pe Y de la E-On și-i spun că am primit notificarea de debranșare dar dacă primeam și factura probabil că nu se mai ajungea aici. Situația s-a rezolvat fără debranșări sau alte peripeții.

Ești întrebat de ce vrei să lucrezi în compania X. Și începi:

-          Vreau să capăt experiență. (Huh?)
-          Numele companiei dumneavoastră ar da bine pe CV-ul meu! (Really? O_o)
-          E un bun prilej pentru a-mi dezvolta abilitățile. (Bancul zilei)

SERIOS?!? Crezi că eu, compania X, te angajez ca să dea numele meu bine în CV-ul tău? Să-ți cresc ție stima de sine? Te angajez ca să te școlesc, să te învăț meserie și apoi să pleci? Nu dragul mamii! Te angajez ca să aduci valoare și plus firmei. Te angajez ca să-mi aduci beneficii, iar eu te plătesc pentru asta. Dacă îți faci treaba bine, te plătesc bine sau te promovez. Dacă nu-ți faci treaba bine, te plătesc și atât. (Asta în cel mai fericit caz, dacă nu am luat decizia de a te da afară.)

Vorbeam acum două zile cu un bun prieten care a avansat în funcție. De la director pe județ a fost numit director general. L-am întrebat de salariu. (Hop și eu ca tot românul!)
-          Nu am cerut un salariu ieșit din comun. Din contră. Am cerut o sumă destul de decentă. Am convenit de comun acord că voi sta cu salariul acesta trei luni de zile. După trei luni de zile renegociem. De ce să cer un salariu wow și să nu fiu demn de el? Poate nu fac față sau nu-mi îndeplinesc sarcinile. Nu mai bine stau cuminte în banca mea, arăt ce pot și după trei luni obțin salariul dorit?

Ați înțeles? Și încă o întrebare: Câți știți să vă faceți un CV (lăsați-mă cu Europass-ul) sau o Scrisoare de intenție? :)


joi, 3 aprilie 2014

Taximetriștii sunt în doliu! De azi circul cu maxi!

Sunt tristă! :(

Păcat... Așa de tare mă împrietenisem cu ei :(  Eram „CURSA DE POPAS”. Mă vânau taximetriștii așa cum vânează o mămică reducerile la pampers și la lapte praf. Cum auzeau comanda în stație, știau că-i rost de bani. Acum ceva timp, unul a rămas așa de dezamăgit că în loc de Popas Păcurari i-am spus să mă ducă la CEC pe Anastasie Panu, încât chiar m-a luat la rost. Luase comanda și-l sunase un coleg:

- Wei, vezi că asta-i cursă de Popas! Te duce prin Tudor, Tg Cucu, Independenței și apoi Păcurari.
Când i-am spus că vreau la CEC m-a întrebat mirat:
- Nu mergeți la Popas? M-a sunat un coleg și mi-a garantat că sunteți cursă de Popas Păcurari!
- Mi se pare mie sau m-ați făcut cursă?  o_O
I-am citit supărare în ochi.

Altă dată un alt taximetrist mi-a povestit cum m-a plimbat el de vreo două ori.
- Nu mă mai țineți minte? V-am mai dus la Popas. Erați cu părinții dumneavoastră pe 1 Ianuarie. V-am dus acasă. Și v-am mai dus încă o dată tot de la Popas după ce se terminase o nuntă.

Mă simt atât de aiurea!!!! Simt că-i dezamăgesc pe băieții ăștia! Gata cu poveștile despre amante și S3-uri. Gata cu numerele de telefon primite de la taximetriști ca să-i sun când mai am nevoie de taxi. Gata cu tot!


Eram prietena centralistelor. Nici nu mai trebuia să spun adresa că deja știau unde să trimită mașina. Când am sunat marți noaptea și am cerut o mașină la aeroport, doamna care mi-a preluat comanda părea debusolată. Se aștepta să audă Popas Păcurari. Sunt sigură că s-a întrebat ce naiba caut eu pe acolo și apoi sunt și mai sigură că a făcut legătura  „Aha! Deci de asta am avut liniște o săptămâna întreagă! A fost plecată din țară!!!!”

Ieri dimineața eram așa de obosită că în loc să zic o mașină în Tătărași, am zis Tudor. N-am mai apucat să mă corectez că deja ea făcea apel comunicând adresa mea exactă. Drăguț. :)


Un nene chiar mi-a spus că mă vâna la propriu.

- Doamnă dacă ați ști cât m-am chinuit să vă prind iarăși. Între 9,30 și 10 dimineața stau numai aici în stațiile din zonă. Astea sunt orele la care plecați la muncă, nu?

:(  Eram o adevărată familie iar eu acum îi părăsesc! Mă simt ca o dezertoare!

Pe această cale vreau să-mi cer scuze public față de ei. Nu sunteți voi de vină! Eu sunt singura vinovată! Relația nu mai funcționează din cauza mea!

Am făcut un mic calcul și am ajuns la concluzia că de banii lăsați lor, din luna decembrie și până ieri, îmi cumpăram un motor plus jumătate de mașină. Deci DA! E cazul să trecem la next level: trotinetă personală!

Așa că .... de azi sunt client RATP! Ce-i drept, întotdeauna mi-au plăcut sporturile extreme și senzațiile tari, dar știu că acum exagerez nițel cu decizia mea. Trebuie să ai curaj să duci misiunea la bun sfârșit, dar încerc să nu dezamăgesc!

Nu vă faceți probleme legate de aventurile/peripețiile mele. O să le postez în continuare. Nu știu de ce, dar presimt că așa cum m-am împrietenit cu patronul firmei de taxi, o să mă împrietenesc al naibii e bine și cu cei din conducerea RATP Iași! :)))))