Bunele maniere la o nuntă!!

Chiar dacă ești cel mai bun prieten al mirilor, chiar dacă ești buricul pământului, chiar dacă te dai cu gel de păr, chiar dacă ai cele mai mari ”cohones” din Univers sau ești prințesa de Haur a lu’ tata, sunt câteva REGULI pe care trebuie să le respecți cu sfințenie la o nuntă.

Prin urmare:

1.     Niciodată la o nuntă nu te îmbraci în alb!

Nici tu - Casanova, nici tu - DIVO. Este o totală lipsă de respect să vii îmbrăcată cu rochie albă sau crem deschis la o nuntă. Să nu mai pomenesc de pantofii albi și floarea albă din păr. Glumești!?! Nu ești frumoasă și interesantă, ești pur și simplu penibilă!!! Valabil și pentru tine, Casanova!! Nu trening, nu adidași, nu blugi. Dacă doreau să facă nunta într-o bodegă de cartier, nu mai alegeau un restaurant! Ok? Și, Divelor, puțină decență n-a omorât pe nimeni! 

2.     Nu se întârzie la o nuntă!

Dacă mirii te-au anunțat că nunta începe la ora 20.00, tu de ce ajungi la ora 22? Sau tu mergi pe premiza că VIP-urile nu întârzie, se lasă așteptate?! Dooohhhh! ... Cool man! NOT!! Te-ai gândit vreodată că nunta stă în loc tocmai din cauza unor deștepți ca tine care sunt prea importanți să ajungă la timp? Te-ai gândit că poate mirii nu pot deschide nunta, așteptând să se adune lumea pentru a putea dansa valsul și implicit a se putea servi mâncarea? Ai idee câți nuntași au venit la timp la nuntă, dar au stat 2-3 ore până să le fie servită gustarea rece, tocmai din cauza unor deștepți ca tine? Data viitoare când mai primești o invitație la nuntă, cască ochii la oră și FII PREZENT LA TIMP!!

3.     Nu bei până cazi sub masă!

Ok! Am înțeles! Ești cool când ești amețit. Ești mai tupeist! Știi ce cool ești când te cară prietenii tăi pe brațe afară din restaurant? Sau ce cool ești când prietena/nevasta nu se mai ridică de la masă de rușine? Să-ți mai spun ce cool ești când iei boscheții în brațe și vomiți? Man, ești visul oricărei femei când ești așa cool!

4.     Mireasa de fură maxim o oră!

MAXIM, am zis!! Este una dintre cele mai importante seri din viața ei! Ai impresia că vrea să stea 2-3 ore cu gașca în loc să se bucure de momentele ei alături de proaspătul soț? Și nu o mai duce în cluburi! Atât de demodată și învechită e ideea asta încât le plâng de milă mireselor! Și nici prin cap să nu-ți treacă să o duci la altă nuntă!! COME ON!!! Ce ai să faci dacă mirii de la cealaltă nuntă nu doresc să o primească? Cine suportă umilința momentului? Tu sau mireasa? Așa ca luați și mai gândiți nițel înainte să realizați „Răpirea din Serai” pentru o sticlă de Vodkă umplută cu apă. Asta dacă mirele este deștept!

5.     Nu pleci cu sticlele de băutură din restaurant!

Ok! Te înțeleg și aici! Ești muncitor necalificat într-o uzină, salariul tău este de 500 de lei și abia ți-ai permis să mergi la nunta asta. Ok! În cazul ăsta te înțeleg! Ai pus 250 de lei în plic tu și soția și este MUSAI să-ți recuperezi investiția! Nevasta a primit instrucțiuni clare acasă: geantă mare și pungi multe.

-         „Ce fă!! Ești proastă?! Cum să-ți iei poșetuța aia ca să fii cochetă? Unde băgăm băutura? Termină-te cu prostiile și ia plasa cu care mergem la piață. Cine crezi că se uită la tine?

6.     Nu pleci cu mâncarea de pe masă, pusă în pungi sau în șervețele!

Da, da! Știm! Ai câine acasă! Toți aveți. Nu-i o rușine să ceri mâncarea la pachet. Este în schimb o rușine să scoți punga din plasă și să VERȘI, la propriu, mâncarea. Și NUUUU!! Dumnezeule, NU! Nu lași punga sub masă ca să calce alții pe ea.

7.     Nu te apuca de dedicații!

Bine, hai fie! Le poți dedica o melodie mirilor. Ceva elegant, cu bun gust, o melodie din copilăria lor. Dar dacă te-ai apucat să mituiești formația să-ți cânte manele pentru tine și Lenuța care ”ie” corasonul și soarele tău, care ți-a adus inima la călcâie, atunci ....

8.     Nu bagi mirii cu nasul în tort!

N-am uitat! Ești cool. Eu am scris No.3. Stai chill. Totuși, de ce ții morțiș să-l bagi pe ginerică cu nasul în tort? Sau și mai și, mireasa! Păi ai tu habar cât a costat machiajul? Ce ai, frate? A fost prima lui noapte de amor și trebuie sărbătorită? Este o nuntă, nu o întrunire a alcoolicilor anonimi! Lasă-i în pace! Dacă le mai murdărești și hainele ai făcut o treabă de toată isprava. Da, da! Știu! Ești cool! ;)

9.     Nu faci figuri pentru că te-a pus la masă cu unul pe care nu-l suporți!

Dacă nu știai, cel mai greu lucru din organizarea unei nunți este să așezi invitații la masă. Crede-mă pe cuvânt. Dacă te-au pus la masă cu Ghiță, este pentru că aia a fost soluția finală știind că asta o să provoace replica uraganului Katrina. Din respect pentru miri, lasă figurile de genul acesta și unde te așează, STAI ACOLO!!! Ei știu foarte bine că tu nu-l suporți pe Ghiță, dar la fel de bine știu că ceilalți 199 de nuntați nu te suportă pe tine. DECI??!? Din 2 rele, au ales răul cel mai mic.

10.   Nu te lua la ceartă cu ceilalți invitați!

Știm că ești cool și ai cohones. Însă sunt în dilemă dacă și singurul tău neuron este de aceeași părere. Să nu te iei la bătaie la o nuntă ține de respect, educație și bun simț.

Read More

The Haven is in Iași - From Leonidas whit love!

... Aveam geanta mare și încăpătoare pusă pe umăr, strategic. Și atunci, când nimeni nu era atent la mine, când toți erau atenți la discursul domnului Codreanu, am pus mâna pe cutia de bomboane din vitrină și am băgat-o în geantă. Au băgat 40.000 de euro în magazin Leonidas! Nu stăteau într-o cutie de bomboane, nu? Bloggerii au văzut imediat că geanta mea era dintr-o dată plină, dar nu au bănuit nimic. Avantaj eu!!

Și acum că v-am făcut ATENȚI J)))) hai să vă spun o poveste cu dulcegării, delicatese și RAIUL BOMBOANELOR de pe Ștefan cel Mare.

Joi – 29 mai 2014 – m-am trezit și eu, nu știu cum am ajuns acolo, taman la deschiderea oficială a celei mai faine ciocolaterii din Iași, unica de altfel. LEONIDAS și-a făcut milă de cei obsedați de dulciuri, ca JE și au deschis un magazin în buricul Iașului. Nu-i o ciocolaterie oarecare. Ce crezi? Că PAC te duci îți iei pralinele plimbate prin Belgia? Nu domnule!!! Chinul trebuie să fie suprem: 100 de sortimente de praline, plus băuturi pe bază de cafea şi ciocolată, dar şi îngheţată belgiană. Să mai zic că în câteva zile își vor deschide și o terasă?

Presimt multe check-in-uri de acolo!

”După 5 ani pe piaţa din România, am decis să aducem acest brand cu o tradiţie de 100 de ani într-un oraş boem şi plin de tradiţie, la rândul său. S-au investit 40.000 de euro într-un spaţiu de 50 de metri pătraţi, amplasat pe cea mai importantă stradă pietonală din Iaşi, pentru a aduce ieşenilor un concept pe care îl merită şi de care ar trebui să se bucure în fiecare zi – Leonidas Chocolate & Cafe. Spaţiul beneficiază de locuri atât în interior, cât şi pe terasă, unde ieşenii şi turiştii pot savura specialităţile Leonidas”, a declarat Ion Codreanu, master francizor Leonidas în România.

Cică:

1.        Toate ciocolateriile Leonidas din lume se aprovizionează de la singura fabrică din Belgia – Bruxelles, garantând astfel aceeaşi calitate şi prospeţime.

2.       Leonidas este singura ciocolaterie din România care oferă peste 40 de modalităţi de ambalare tip cadou, de la cutii standard, până la ediţie limitată, pe care le poţi oferi  la ocazii speciale, le poţi dărui celor dragi sau îți poţi face chiar ţie un cadou special.

3.       Dacă nu știi ce să-mi iei cadou de ziua mea ..... :D 

Read More

Uneori poți fenta moartea! Trebuie doar să vrei! :)

            Te rog să te oprești câteva minute din ceea ce faci. Pur și simplu stai liniștită. Închide ochii, trage aer în piept și gândește-te la familia ta: la soțul tău, la fratele tău, la copilașii tăi. Apoi mai gândește-te la 6 femei dragi ție. Cele mai dragi ființe: mama, sora, fiica. Zâmbești, nu-i așa? Acum imaginează-ți că rând pe rând dispar. Pur și simplu ... MOR! Sunt macabră, nu? Ai să mă faci nebună! Știi ceva? Ai dreptate, dar din păcate asta este realitatea. Mie îmi pasă și de asta îți spun verde în față cum stă treaba. Șase femei mor zilnic din cauza cancerului de col uterin!!!

         Să-ți mai spun că țara noastră se situează pe primul loc în Europa, în ceea ce privește mortalitatea cauzată de cancer de col uterin, fiind a doua cauză de mortalitate, după cancerul mamar?

Potrivit datelor statistice furnizate de Organizația Mondială a Sănătății, rata mortalității prin cancerul de col uterin în România este de 2 – 2,7 ori mai mare decât în majoritatea țărilor Europei Centrale și de Est, fiind de 6,3 ori mai mare decât media țărilor U.E. O posibilă explicație ar fi că multe dintre femei nu au informațiile referitoare la modalitățile de prevenire a cancerului și nu se prezintă la medic pentru un control de rutină și un test Papanicolau.

Fumezi, ai o viață haotică, ești agitată, nu mănânci fructe și legume, folosești anticoncepționale de mult timp? Toate pot influența apariția cancerului de col uterin. Știi cât îți ia să vezi cât de importantă e viața ta? EXACT 15 minute și 50 de lei. Renunță într-o sâmbătă la obișnuita ieșire în club. Renunță la o masă în oraș. Renunță la o bluză. Renunță la 15 minute dintr-o zi, du-te la MEDIS și salvează-ți viața.

Simptomele se manifestă doar atunci când boala este la un grad mai avansat. Cancerul de col uterin nu prezintă simptome în primele etape ale bolii, așa că fă-ți anual testul Papanicolau dacă ai peste 21 de ani sau dacă au trecut 3 ani de când ți-ai început viața sexuală.

Te rog să te oprești câteva minute din ceea ce faci. Pur și simplu stai liniștită. Închide ochii, trage aer în piept și gândește-te la familia ta: la soțul tău, la fratele tău, la copilași tăi. Acum .... zâmbește!! J

Contact:

Str. Bălții nr. 7C, vis-a-vis de Kaufland Podu de Piatră

www.centrulmedis.ro

www.facebook.com/centrulmedicalmedis

info@medis.com.ro

0741.111.933 sau 0232.221.515

 

Read More

La mulți ani, tăticule!!

Pe la 14 ani, nu-l suportam deloc. Abia așteptam să mă fac mare și să plec de acasă. Țineam un jurnal în care povesteam cum vreau să fac emisiunea Schimb de tătici. :))))))  Într-o dimineață mi-a găsit mama jurnalul care avea coperți de carte. După ce l-a citit cap-coadă ... mi l-a rupt de cap. La propriu!
A fost REVOLUȚIE în casă! Război mondial, invazia extratereștrilor! :)))

La 18 ani, visul meu măreț se îndeplinea. Plecam la facultate în Sibiu. În sfârșit scăpam!!! LIBERTATE!! INDEPENDENȚĂ!!!
Ca un tată obsesiv ce era (așa-l vedeam la vârsta aia), m-a dus pâna la Sibiu! Să vadă el unde stau, să vadă ce dulapuri am, să vadă el TOT! Ohhhhh DOAMNE!!! Vezi-ți de viață babacule!!! Lasă-mă să trăiesc!!

Apoi a plecat spre casă. În pragul ușii m-a îmbrățișat, m-a pupat și mi-a spus că de acum viața mea se va schimba. El va pune capul pe pernă liniștit în fiecare seară pentru că m-a crescut așa cum trebuie. Dacă aveam să fiu o rușine pentru el, nu va conta. El va dormi liniștit pentru că m-a crescut cum a crezut mai bine. De mine depindea de acum ce se va alege de viața mea. Din acel moment devenisem fata lu' tata. Țache a lu' tata nu mai exista.

În capul meu nu se auzea decât bla bla bla. În sfârșit puteam să merg în cluburi (până la 18 ani nu am călcat în vreun club), puteam să fac ce vreau.
Zis și făcut. La 6 a plecat tata din Sibiu, la 9 eram în club! VIAȚĂĂĂĂ!! La 10 seara dansam de se rupea podeaua sub mine. Aveam 18 ani și eram în sfârșit LIBERĂ! La 11 dansam mai ușor. La 12 deja eram acasă. Am zâmbit amar. Am pus capul pe pernă și mi-am zis: Na! Ai făcut-o și pe asta! Mulțumită?

Nu, nu eram. Atunci am înțeles de ce tata era așa de protector și de ce viața mea, care până atunci o vedeam ca pe un chin, era de fapt o viață ferită de rele și de pericole. Atunci am înțeles de ce nu aveam voie în excursii care durau 2 zile. Atunci am înțeles de ce nu mă lăsa în cluburi, de ce nu mă lăsa să lipsesc nopțile de acasă. Atunci am înțeles cât mă iubea și cât de bine m-a educat. Abia atunci am înțeles și veșnica replică: Ai să crești, ai să ai copii și ai să vezi și tu cum e!

Azi, tăticul meu împlinește 58 de ani. Atunci nu știam cum să plec mai des de acasă. Acum nu știu cum să fac să ajung mai des acasă.
Tăticule, îți scriu aceste rânduri cu lacrimi în ochi. Plâng pentru anii în care nu am știu să te apreciez. Plâng pentru că știu cât de norocoși suntem cu un tătic ca tine, cu bune și cu rele.
Tot ce-mi doresc este să te țină Dumnezeu în putere, să mă vezi așezată la casă mea și să-ți pot oferi un nepoțel. Știu că asta este dorința ta cea mai mare. Asta îmi doresc! Și-mi mai doresc să pot fi măcar pe jumătate părinte pentru copiii mei, cât ai fost tu pentru noi.

LA MULȚI ANI tăticule!! LA MULȚI, MULȚI, MULȚI ANI!!!
TE IUBIM MULT!

Read More

Un principe, Ducu Bertzi, copii neșcolarizați, viitorul țării!

         Zilele trecute, unul dintre membrii Cluburilor Rotary  Iași m-a rugat să-l ajut cu promovarea unui proiect pilot. N-a vrut să-mi spună la telefon despre ce este vorba așa că discuția s-a desfășurat printre felii de pizza și apă plată cu lâmăie. (Ținem amândoi regim!)

- Ai idee câte librării sunt în România? Librării în care să mergi să-ți cumperi o carte?

- O_o (Am răspuns eu)

- 300 de librării în întreaga țară, din care 80 în București. 300 de librării la 20 de milioane de locuitori.

- Chioșchiuri de ziare?

- o_O (Am răspuns altfel, a se observa)

- 3.000 de chioșchiuri. Atât. 3.000 de chioșchiuri de unde poți cumpăra un ziar. Avem orașe în care nu există nici măcar un chioșc.

- Investiție în cărți pe cap de locuitor? 4 euro. PATRU euro. Ungaria, care este cu o treaptă mai sus decât noi, are o investiție în cărți de 40 de euro pe cap de locuitor! Suntem codașii codașilor.

- Și ne mai minunăm de ce unii scriu ”s-ă” sau ”nui nimic”?

Încet dar sigur devenim o țară de agramați. Încet dar sigur o să uităm cine este Ion și de ale lui glasuri (Așa, așa, dă repede un Google și vezi ce naiba zice asta cu glasurile ei), dar o să știm ce mărime poartă Drăgușanca la silicoane.

Informațiile primate au fost „n”. Faptul că elevi de clasa a VIII- a nu știu să citească cursiv sau că nu sunt  în stare să reproducă cu ale lor cuvinte paragraful gata citit, au fost semnale de alarmă pentru cei cărora le pasă.

Cu alte cuvinte, după ce au bătut pe la ușile mai multor ministere ( Ministerul Culturii, Ministerul Învățământului, etc.) care evident au spus PAS, Editura Curtea Veche Publishing a ajuns la Casa Regală. Au prezentat proiectul, iar a doua zi Regele Mihai a răspuns afirmativ inițiativei. După Casa Regală, alături de ING,  au apărut în peisaj și Cluburile Rotary Iași.

Împreună au încercat să implementeze proiectul în cât mai multe școli. „Cărțile Copilăriei”. Simplu și de efect, Cărțile Copilăriei este proiectul ce cuprnde 12 cărți cu cele mai importante opere literare ale umanității ( chiar si William Shakespeare), opere ce sunt repovestite pentru a fi înțelese de toți, fie mic, fie mare. Pe lângă cele 12 cărți a căror preț este de 9,9 lei bucata, proiectul presupune înființarea de Cluburi de Lectură în 10 școli din județul Iași. Editura Curtea Veche a finanțat și realizat o serie de DVD-uri împreuna cu studenții de la Academia de Teatru și film din București, cu ore practice ale unor Cluburi de Lectură din București, spre a exemplifica și mai clar desfășurarea unei ore de Club de Lectură.

„ Până acum s-au strâns banii necesari pentru 5 școli (400 euro x 5 școli = 2.000 euro). Așadar, mai rămân de acoperit alte 5 școli (2.000 euro). S-au făcut Cluburi de lectură în Școala Poieni din Schitu Duca, în Hălceni comuna Șipote, în Comarna, Trifești și Prisăcani. Atât de fascinați au fost copiii de aceste cărți încât au fost școli unde s-au mai înființat alte Cluburi de Lectură din propria inițiativă a dascălilor. Este fascinant să vezi acești prichindei cum țin cărțile la piept știind că nu vor ajunge pe foc sau pe post de capac la o oală de smântână. Cărțile le sunt donate direct lor, în prezența dascălilor”, mi-a mai povestit amicul meu. 

Ce fac Cluburile Rotary din Iași ca să adune diferența de bani necesară? Organizează un concert caritabil susținut de Ducu Bertzi și Orchestra Momentum, sâmbătă, 12 aprilie, de la ora 18:00, în sala Aula Magna a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Prețul unui bilet este de 30 de lei. Dacă reușesc să vândă 600 de bilete, copiii de la cele 5 școli prinse în program, vor avea cărțile și Cluburile de Lectură înainte de Paști.

Pot renunța la o prăjitură și o cafea ca să susțin acest proiect, așa cum și tu te poți lipsi de un pachet de țigări și o bere. 30 de lei nu este un capăt de țară, mai ales că nu-ți cere nimeni să dai banii degeaba. Pentru acei 30 de lei vei avea parte de un concert de excepție și de o seară în preajma unor oameni de calitate. Bilete puteți găsi atât la MINE, cât și la Centrului Cultural German Iaşi, zilnic între orele 14.00 şi 18.00. tel. 0232.214.051 sau la ICAR Palas - Tel: 0232.708.919. Dacă vă este mai comod, puteți comanda biletele și prin telefon la: 0723-109.811.

De ce susțin acest proiect ? Pentru că pe 4 Aprilie însuși Principele Nicolae (Așa, așa, iar pe Google. Iar nu ai habar despre cine vorbesc!) a mers în Săveni, Focuri, Fântânele și Coarnele Caprei. Dacă un principe s-a dat jos de pe tron, eu de ce nu m-aș da jos din tramvai? :) AICI vei putea vedea și câteva fotografii ce exprimă bucuria copiilor de a ține pentru prima dată în mână o carte, alta decât manualele școlare.

Read More

Câteva rânduri despre interviurile de angajare

Am văzut zilele acestea pe la TV că tot se organizează Bursa locurilor de muncă. O pierdere de timp, dacă e să mă întrebi pe mine. Cinci ani de zile, de 2 ori pe an, m-am tot perindat pe la astfel de evenimente și am scris despre ele. Cine vrea să muncească, MUNCEȘTE. Dar problema este că la noi nu se prea vrea a se munci.

Când te duci la un interviu de angajare, nu te duci ca rața la apă. Te duci cu un țel: vrei să te angajezi. Dacă vrei să te angajezi, păi atunci înseamnă că te-ai documentat nițel despre istoricul companiei respective, ce produce și ce presupune job-ul vizat. Nu?

Nu există „Fac orice, muncesc orice”. Este total eronat. Însemnă că faci de toate și nimic bun. Și eu știu să schimb un bec, să dau cu var și să fac cartofi prăjiți. Dar pune-mă să-ți îndrept pereții. Să vedem ce iese! J

O altă problemă întâlnită tot mai des este cea a pretențiilor exagerate, fără a avea nimic „la mână„ care să justifice aceste pretenții.

-          Cum uei să muncesc eu pe 1.000 de lei? Dar mi-am tocit 4 ani fundul pe băncile facultății ca să mă ia ăia la mișto cu salariul ăsta? Să muncească cine-o vrea!

Exact. Muncește cine vrea! Și pe tine, dragul meu, te-aș trimite înapoi la școala generală. Poate a doua oară o să ți se întipărească și ție pe creieraș valorea banului raportat la muncă, aici în România. Doar pentru că ești de profesie fiu/fiică și-ți dă tati ”BEMWEU” plus bani de benzină, iar tu bei cafea de un leu la Stadion, nu-ți dă dreptul de a ridica pretenții. Vrei grade? Muncește pentru ele! Ca să iei un salariu mare, trebuie să știi să faci ceva. Ca să știi să faci ceva și să faci acel ceva bine și cu pasiune, trebuie să-ți placă și să ai experiență. Ca să ai experiență, trebuie să muncești. Ca să muncești, trebuie să pornești de undeva. Toți am pornit de undeva. Unii de la mijloc, unii de JOS, dar toți am pornit de undeva.

Ok. Să zicem că ești bun, ai experiență dar pleci capul umil, în speranța că poate, poate te angajează. Cine are nevoie de un angajat milog?!? Păi dacă tu nu dai doi bani pe tine, eu de ce aș da?! Învață să te vinzi, băi!

Vorbeam acum ceva timp cu fratele meu. Întâmplare face ca el să fie un pui de director la una dintre cele mai mari firme de cosmetice din România.

-          Dacă ai veni să te angajezi la mine și te-aș întreba care este cea mai mare realizare a ta în cei 5 ani de presă, ce mi-ai răspunde?

Ca fost reporter, m-aș gândi la cele mai exclusiviste texte scrise. Am fost singura din Iași care a publicat cele mai mari salarii din județ și cele mai mari pensii - cu nume și prenume. Lefurile bancheriilor, veniturile notarilor și ale avocaților, neamurile de la Fiscul ieșean (din 580 de angajați – 25% erau verișori, cumătri, frați, surori, fini, nași, etc) cu numele lor și cu documente care să ateste cele scrise. Și încă alte câteva texte bombă care pentru mine au fost o mare realizare. NOT!! Total greșit!

-          Greșit soră-mea! Greșit! Cea mai mare realizare a ta au fost legăturile pe care ți le-ai făcut, toate cunoștințele, prietenii.

PAM! PAM! Corect! Sau în traducere liberă – PCR-uri (Pile/Cunoștințe/Relații). Păi hai s-o luăm logic. Când nu vreau să stau la coadă la un ghișeu de la Fisc, ce fac? Sun un prieten. Când primesc notificare că mi se taie curentul a doua zi pentru că n-am plătit factura, ce fac? Îl sun pe Y de la E-On și-i spun că am primit notificarea de debranșare dar dacă primeam și factura probabil că nu se mai ajungea aici. Situația s-a rezolvat fără debranșări sau alte peripeții.

Ești întrebat de ce vrei să lucrezi în compania X. Și începi:

-          Vreau să capăt experiență. (Huh?)

-          Numele companiei dumneavoastră ar da bine pe CV-ul meu! (Really? O_o)

-          E un bun prilej pentru a-mi dezvolta abilitățile. (Bancul zilei)

SERIOS?!? Crezi că eu, compania X, te angajez ca să dea numele meu bine în CV-ul tău? Să-ți cresc ție stima de sine? Te angajez ca să te școlesc, să te învăț meserie și apoi să pleci? Nu dragul mamii! Te angajez ca să aduci valoare și plus firmei. Te angajez ca să-mi aduci beneficii, iar eu te plătesc pentru asta. Dacă îți faci treaba bine, te plătesc bine sau te promovez. Dacă nu-ți faci treaba bine, te plătesc și atât. (Asta în cel mai fericit caz, dacă nu am luat decizia de a te da afară.)

Vorbeam acum două zile cu un bun prieten care a avansat în funcție. De la director pe județ a fost numit director general. L-am întrebat de salariu. (Hop și eu ca tot românul!)

-          Nu am cerut un salariu ieșit din comun. Din contră. Am cerut o sumă destul de decentă. Am convenit de comun acord că voi sta cu salariul acesta trei luni de zile. După trei luni de zile renegociem. De ce să cer un salariu wow și să nu fiu demn de el? Poate nu fac față sau nu-mi îndeplinesc sarcinile. Nu mai bine stau cuminte în banca mea, arăt ce pot și după trei luni obțin salariul dorit?

Ați înțeles? Și încă o întrebare: Câți știți să vă faceți un CV (lăsați-mă cu Europass-ul) sau o Scrisoare de intenție? :)

Read More

Taximetriștii sunt în doliu! De azi circul cu maxi!

Sunt tristă! :(

Păcat... Așa de tare mă împrietenisem cu ei :(  Eram „CURSA DE POPAS”. Mă vânau taximetriștii așa cum vânează o mămică reducerile la pampers și la lapte praf. Cum auzeau comanda în stație, știau că-i rost de bani. Acum ceva timp, unul a rămas așa de dezamăgit că în loc de Popas Păcurari i-am spus să mă ducă la CEC pe Anastasie Panu, încât chiar m-a luat la rost. Luase comanda și-l sunase un coleg:

- Wei, vezi că asta-i cursă de Popas! Te duce prin Tudor, Tg Cucu, Independenței și apoi Păcurari.
Când i-am spus că vreau la CEC m-a întrebat mirat:
- Nu mergeți la Popas? M-a sunat un coleg și mi-a garantat că sunteți cursă de Popas Păcurari!
- Mi se pare mie sau m-ați făcut cursă?  o_O
I-am citit supărare în ochi.

Altă dată un alt taximetrist mi-a povestit cum m-a plimbat el de vreo două ori.
- Nu mă mai țineți minte? V-am mai dus la Popas. Erați cu părinții dumneavoastră pe 1 Ianuarie. V-am dus acasă. Și v-am mai dus încă o dată tot de la Popas după ce se terminase o nuntă.

Mă simt atât de aiurea!!!! Simt că-i dezamăgesc pe băieții ăștia! Gata cu poveștile despre amante și S3-uri. Gata cu numerele de telefon primite de la taximetriști ca să-i sun când mai am nevoie de taxi. Gata cu tot!

Eram prietena centralistelor. Nici nu mai trebuia să spun adresa că deja știau unde să trimită mașina. Când am sunat marți noaptea și am cerut o mașină la aeroport, doamna care mi-a preluat comanda părea debusolată. Se aștepta să audă Popas Păcurari. Sunt sigură că s-a întrebat ce naiba caut eu pe acolo și apoi sunt și mai sigură că a făcut legătura  „Aha! Deci de asta am avut liniște o săptămâna întreagă! A fost plecată din țară!!!!”

Ieri dimineața eram așa de obosită că în loc să zic o mașină în Tătărași, am zis Tudor. N-am mai apucat să mă corectez că deja ea făcea apel comunicând adresa mea exactă. Drăguț. :)


Un nene chiar mi-a spus că mă vâna la propriu.

- Doamnă dacă ați ști cât m-am chinuit să vă prind iarăși. Între 9,30 și 10 dimineața stau numai aici în stațiile din zonă. Astea sunt orele la care plecați la muncă, nu?

:(  Eram o adevărată familie iar eu acum îi părăsesc! Mă simt ca o dezertoare!

Pe această cale vreau să-mi cer scuze public față de ei. Nu sunteți voi de vină! Eu sunt singura vinovată! Relația nu mai funcționează din cauza mea!

Am făcut un mic calcul și am ajuns la concluzia că de banii lăsați lor, din luna decembrie și până ieri, îmi cumpăram un motor plus jumătate de mașină. Deci DA! E cazul să trecem la next level: trotinetă personală!

Așa că .... de azi sunt client RATP! Ce-i drept, întotdeauna mi-au plăcut sporturile extreme și senzațiile tari, dar știu că acum exagerez nițel cu decizia mea. Trebuie să ai curaj să duci misiunea la bun sfârșit, dar încerc să nu dezamăgesc!

Nu vă faceți probleme legate de aventurile/peripețiile mele. O să le postez în continuare. Nu știu de ce, dar presimt că așa cum m-am împrietenit cu patronul firmei de taxi, o să mă împrietenesc al naibii e bine și cu cei din conducerea RATP Iași! :)))))

Read More

De ce m-am făcut donatoare de viață?

Eram copil când am văzut că mama dispăruse de câteva zile de acasă. Eram la grădiniță. Îl întrebam mereu pe tata unde este mama și niciodată nu primeam un răspuns clar. Nici fratele meu nu-mi zicea. Apoi, într-o zi ploioasă de duminică, tata m-a îmbrăcat cu cele mai elegante haine pe care le aveam și mi-a spus rece, sec, lipsit de viață: „Mergem s-o vedem pe mami.”

Și-am mers. Era într-un fel de ospiciu, sau cel puțin așa l-am interpretat eu la vremea respectivă. Undeva în afara Brașovului, un complex pentru oameni bolnavi. Mama mea era palidă dar ochii și sufletul îi zâmbeau. Ne avea lângă ea după atâta amar de timp. Atunci am aflat că era bolnavă, foarte bolnavă. Au trecut anii, noi am crescut, mama …. mama a dus boala mai departe. Eram în școala generală când a fost internată din nou în spital. Mama avea cancer la ovare. I-au scos tot apartul genital și i-au dat maxim 10 de ani de viață. CE IMBECILI!!!!!

După alți ani, a urmat Clujul. Cancer la sân depistat la timp. Eram studentă la Sibiu. Atunci am conștientizat că schimbarea trebuie să pornească de la mine. Am început să donez sânge. Mama mea era bolnavă de cancer și nu putea fi operată pentru că spitalul nu avea sângele necesar pentru transfuzia din timpul operației. ÎN CE LUME TRĂIM??!!!???

De atunci, la fiecare 4 luni treceam pragul Centrului de Transfuzie Sanguină din Sibiu. Apoi m-am mutat la Iași. Mama s-a făcut bine pentru că Dumnezeu nu lasă niciodată oamenii buni. Am mai donat sânge, dar nu periodic. Am dat vina pe lipsa de timp și programul aglomerat de la muncă. Să-mi fie rușine! Asta nu este o scuză! 

Acum ai să mă întrebi de ce vreau să donez celule stem? Pentru că în locul mamei mele, putea fi mama ta, sora ta, verișoara ta. În locul bolnavului de leucemie aș fi putut fi eu, tu, fratele tău, oricare dintre noi. Nu-ți cere nimeni să-ți donezi ochii, ficatul sau rinichii. Tot ce ți se cere este să vrei să salvezi o viață și 250 ml de sânge.

Boala nu este precum sărăcia. Nu o capeți pentru că ești leneș și n-ai chef de muncă sau pentru că-ți joci banii la jocurile de noroc. Este ceva ce ți se dă și depinde de tine și de noi de cât vrei să lupți ca să te vindeci sau să vindeci. Mama a luptat și luptă zilnic pentru că are pentru ce. Ne are pe noi care luptăm cot la cot cu ea deși nu-i știm suferința nici pe jumătate. Luptă și tu alături de cineva bolnav. Dă dreptul cuiva la viață. FII EROU!

Read More

Un câine, o carte și 6 fete pe post de PR - SERIOS?!?

WTF! O carte cu și despre un câine!! Glumiți, nu? Cine ar vrea să citească o carte despre un câine. Îl mai cheamă și Domnul Tic. Ăsta-i bancul săptămânii, nu al zilei. Și mai are și pagină de Facebook. Mă lași? Ce-l face așa de special? Acum și șoarecii de birou au pagină de Facebook. Copilașii de 5 luni au pagină de Facebook și pe pagina lor, mamele DUSE rău, postează pozele cu scutecele murdare și mesaje de genul “Mâncăm sănătos, producem sănătos!”

M-am crucit și mi-am făcut o cruce mare. Lumea e în declin total și noi după ea.

Apoi pe 1 martie 2014 l-am cunoscut. The one and only Mister Tic. Un cățel ciufulit, plin de viață, disperat după atenție și foarte ascultător. Venise alături de stăpânii lui la anivesarea de un an a salonului de tatuaje Q-Bo Ink Tatto Parlor. Eram într-o mare de prieteni. Mă simțeam ca la mine acasă, pusă mereu pe șotii. Din glumă în glumă m-am prezentat Laurei și lui Andrei ca fiind ... Vasilica.

-          Nu-i de mirare că-și spune Cruella pe Facebook dacă o cheamă Vasilica. (Șușotea Andrei în spatele meu) J))))))

Laura mi-a întins mâna politicos, s-a prezentat și apoi mi l-a prezentat pe Domnul Tic. Cuminte, așezat într-un coș, aștepta să fie băgat în seamă. L-am întrebat ce face și imediat și-a ridicat ochii, a început să dea din coadă și parcă, parcă aștepta invitația mea la joacă. Ce credeți că am făcut?!? L-am lăsat să stea cuminte în coș. Eram cu treabă acolo! Dooohh...

Iubesc câinii la nebunie. Am avut ocazia să am grijă de 7 (ȘAPTE) în același timp. Și nu vorbim de pechinezi sau bișoni. M-am uitat la Domnul Tic și l-am întrebat: Ce ai tu atât de special?


Am primit răspunsul la întrebarea mea. Domnul Tic sau Ticălosul, cum îl alintă Laura, merge cu bicicleta, merge cu motorul, se dă pe gheață, mănâncă pietre, pescuiește, se plimbă cu trenul și cu mașina, dar cel mai important este că Domnul Tic este regizor și totodată personaj de poveste. Este atât de special pentru că este un câine iubit. Este atât de iubit încât Laura a scris o carte despre el, iar pentru a publica această carte, Laura își scoate rochiile la vânzare. Are nevoie de 6.000 de lei pentru a printa 600 de exemplare și până acum a reușit să strângă 3.980 de lei. Acum ai să mă întrebi: Ce rochii?

De la ZARA? Le-a purtat și acum le vinde? Second-hand sau ce? Ei bine, NU! Rochiile Laurei nu sunt de ici de colo. Nu sunt nici ZARA, nici Chanel, nici altă fiță modernă. Sunt primite de peste tot din lume și au în spate o istorie de zeci sau poate chiar sute de ani. Poveștile lor adevărate nu le cunoaște nimeni, însă Laura, ohhhh! draga de Laura, le face propria lor poveste. Rochiile Laurei nu au valoare. Nu ți se cere o sumă fixă pe ele. Dai cât te lasă inima să dai și cât crezi că merită o rochie unică, o rochie de poveste. Și eu mi-am cumpărat două. Nu se poate să nu contribui la cartea Domnului Tic. Sunt o Cruellă care se respectă, ce naiba! :)))
Așa că Domnul Tic este personaj de poveste alături de rochii de poveste. Astăzi este în coșul Fetei Pădurarului, mâine este cântăreț, poimâine este profesor. Ai să mă întrebi de ce am zis că este regizor? Păi cum?! Pe platourile de filmare crezi că Tic face ce vrea lumea sau lumea face ce vrea Tic? :))) Iar cartea? Cartea? Cartea se numește „Domnul Tic şi alte iubiri de pe Muşatini”, Mușatini pentru că pe strada Mușatini stă Ticălosul!

 

Ce mai are special Domnul Tic? Păi hai să vedem:

1.      Locul preferat de dormit este în brațele lui Giubega, ursul lui de pluș de 1 metru. Tic l-a primit cadou de la un domn simpatic, același care îi dăruiește și rochiile Laurei.

2.       Pe când avea numai jumătate de an, o jumătate de oră de-a lui Tic a valorat 200 de lei. Laura a pus pariu cu un prieten de familie că Tic nu va trece pragul bucătăriei (el avea voie doar în hol). Și-a câșigat! Tic a stat cuminte-cuminte, privind cu jind la ei, dar neintrând cu nici o lăbuță unde Laura i-a zis clar că n-are voie.

3.       Tic e cel mai rezistent cățel. Ar primi și un premiu dacă oamenii ar ști câte suportă el de la Andrei. Rotiri, răsuciri, apăsări, urcări pe dulapuri, învârteli, împachetări de lăbuțe și alte cele. E felul lor de-a se juca și nici Tic, nici Andrei nu se satură.

4.      Lui Tic nu-i plăce să meargă cu motorul, dar stătea cât de cât cuminte. Totuși, într-o zi le-a arătat de fapt ce crede el despre mersul cu motorul și-a vomitat din mers pe tot costumul de piele al Laurei.

5.      Nimeni nu știe, dar Laura l-a pierdut cu adevărat de două ori pe Tic. O dată atunci când a întors orașul cu fundul în sus, dar încă o dată cu câteva luni înainte, când Tic a fugit la joacă în pădure și Laura l-a căutat o zi întreagă, strigându-l plângând. I l-a adus un vecin spre seară, plin de noroi, purici și alte bazaconii. Plus o tonă de fericire că și-a făcut de cap!

6. Am spus că se dă pe gheață. Că nu am specificat cum, este partea a doua! :D

Și încă ceva. Ticălosul ăsta este atât de special încât noi, Fetele lui Tic - Dana, Alice, Ines, Madalina, Adriana, i-am pregătit un concert folk cu BOBO de la Fără Zahăr. Cât de ticălos poți fi ca să ți se organizez un concert folk. Eu cred că MARE Ticălos! J)) Și de parcă nu era suficient, pe 11 APRILIE am decretat Ziua Internațională a Domnului Tic. De la ora 17.00 în Kiddo Cafe ne punem pe veselit să-l celebrăm pe Domnul Tic, care împlinește 2 ani câinești. Vom vorbi despre carte și Rochiile Laurei, le vom cunoaște pe Fetele lui Tic, vom vorbi despre fotografii cu Andrei Melinte, vom vorbi despre folk cu Bobo Burlăcianu & Friends. Despre restul, vom vorbi cu Domnul Tic care, firește, va fi și el prezent!
V-am spus că toate vom purta ROCHIILE LAUREI? :)

Susține financiar apariția cărţii "Domnul Tic şi alte iubiri de pe Muşatini": RO96BRDE240SV85776112400
Titular: Laura Baban Banca: BRD
Sau cumpără o rochie de poveste!

Read More